"Știința" sau mai bine zis "neștiința" modernă ne-a obișnuit cu modul limitat de a privi fenomenele fizice ca fiind tratabile separat (paradigma reducționistă). Generalizarea acestui mod eronat de a privi lucrurile, are efecte în două direcții:

1. Împiedică oamenii de știință adevărați să descopere adevăruri mai profunde despre lumea din jurul lor

2. Ajută excrocii sau neaveniții să păcălească pe cei care nu au o formație științifică riguroasă

În această situație se află și nesfârșita discuție despre "supremația" ionilor sau a nanoparticulelor de argint. Ea totuși a fost tranșată de mult timp, însă tot așa cum în plin secol XXI există grupuri de oameni care mai cred pe baza unor pseudo-dovezi că pământul este plat (da, ați citit bine!), tot așa se petrece și cu așa-numitul argint ionic (care pentru a păcăli oamenii mai este numit suplimentar și coloidal), deși cele două nu au mare lucru în comun.

Pentru început. să observăm că nu există ion de argint mai "magic" decât alt ion de argint. Combinația între ionul de argint (numit și cation) și ionul corespondent (numit și anion), modulează într-o anumită măsură proprietățile compusului de argint.

Nu a existat și nu va exista vreodată un așa-numit ion liber de argint, cu excepția unor stări speciale ale materiei (plasma).

Așadar, ce este un ion? Un ion este o parte dintr-un compus chimic, care este format din doi sau mai multți atomi a două sau mai multe elemente. O poză pentru simplificare:

De ceva vreme am observat apariția unor articole stupide (și de fapt chiar mincinoase), care afirmă că ionii de argint sunt de zeci sau chiar de mii de ori mai eficienți decât nanoparticulele de argint.

Astfel, pe etichetele argintului coloidal produs de către o anumită companie românească, putem citi: " Ionii de argint sunt de peste 13 ori mai eficienți decât nanoparticulele de argint, conform raportului oficial emis de Universitatea Rice, în iulie 2012".

Să decriptăm mai departe această jumătate, sau chiar sfert de adevăr, și să vedem în ce mod el devine o minciună.

Astfel, ceea ce nu se spune, este că afirmațiile din articol sunt mult mai lungi și complexe și, de fapt, articolul se referă la modalitatea în care nanoparticulele de argint sunt cele mai eficiente, și modul în care se realizează aceasta. El nu este un studiu comparativ între nanoparticule și ionii de argint!!!

Vă sugerăm, mai ales celor care cunoașteți limba engleză, să citiți articolul, pe care vi-l punem integral la dispoziție, AICI (click pe acest link).

Ne vom referi mai întâi la efectul antiviral al nanoparticulelor

Multă vreme, deși a fost observat, efectul antiviral al argintului nu a fost înteles. Cu toate acestea, încă din anii 2000, studiile efectuate cu ajutorul microscopului electronic, au reușit să lămurească această dilemă. Fotografiile realizate asupra unor virusuri, supuse acțiunii nanoparticulelor de argint, au arătat în mod clar că efectul antiviral are loc drept urmare a lipirii nanoparticulelor de anumite puncte ale membranei virale. Echipa condusa de dr. Elechiguerra (vezi articolul aici: http://www.aghorasbio.ro/index.php/argintul-coloidal/90-argint-hiv1) a arătat în mod clar că nanoparticulele s-au lipit de membrana virală, și atât nanoparticulele excesiv de mici (incluzând așadar ionii) cât și cele excesiv de mari, nu au contribuit la efectul antiviral.

În figura alăturată, puteți observa cum are loc inhibarea virusurilor de către nanoparticulele de argint. Așadar, ionii de argint nu au nimic de a face cu efectul antiviral. Cu toate acestea, organismul uman realizează miracole, transformând ionii de argint în nanoparticule, în tubul digestiv, dar acesta este subiectul unui alt articol.

Iată așadar cum, prin omisiunea menționării obiectului de acțiune a ionilor sau nanoparticulelor de argint, suntem făcuți să credem că afirmația este valabilă în orice situații.

Acest test este orientativ,dar poate da indicații asupra stabilității unui produs de tipul argintului coloidal. În cazul argintului coloidal, el se bazează pe afinitatea argintului față de clor, deoarece particulele de argint, la dimensiuni foarte mici (sub 2nm), se comportă în mod similar cu ionii de argint și reacționează foarte puternic cu clorul (sarea de bucătărie fiind clorura de sodiu), formând un precipitat albicios de clorură de argint.

Testul propriu-zis:

Într-un pahar mic, transparent, se toarnă o cantitate de 20-50 ml de argint coloidal sau ionic, sau.. cum o fi el. Peste acesta se adaugă gradat sare de bucătarie, agitându-se conținutul. Argintul coloidal nestabilizat, incolor sau gri, având particule mici, chiar și la adăugarea unei cantități mici de sare, va deveni opalescent, albicios, într-o măsură mai mică sau mai mare, în funcție de conținutul ionic. Opalescența va crește gradat, cu atât mai repede cu cât conținutul ionic este mai ridicat.

În cazul în care conținutul ionic este semnificativ mai scăzut, este posibil să apară și alte modificări de culoare, uzual spre galben, roșiatic, etc.

Pentru argintul coloidal de culoare galbenă, brună sau portocalie, testul nu este neapărat relevant, deoarece dacă el a fost depozitat o perioadă suficient de mare de timp astfel încât tot conținutul ionic să se depună sau să se alipească la particulele existente, modificările de nuanță nu sunt foarte evidente. Acest fenomen se petrece din cauza creșterii foarte mari a potențialului Zeta în timp. Dacă însă el este proaspăt fabricat, atunci el își va schimba culoarea în culori derivate din cea inițială, iar în final va deveni și el opalescent, cu tente galbene, roșiatice, brune.

Cu câteva ore mai înainte de a începe redactarea acestui articol, am primit un e-mail de la o persoană interesată de argintul coloidal și care era nelămurită de cât de pertinente sunt informațiile dintr-un material de promovare găsit pe internet (între timp am găsit și noi site-ul cu pricina, nu că ar fi singurul de acel gen...). Deoarece suntem la curent cu "folclorul" de pe internet (legat de argintul coloidal în principal), un răspuns referitor la acest... "fenomen" este firesc şi binevenit.

Care culori? Metalele coloidale sunt de-a dreptul incolore! Stie toata lumea ca nanoparticula este mica si lumina o ocoleste...

Aceasta afirmatie aberanta si semidocta este una dintre multele explicatii pentru produsele care sunt uneori apa chioara, desi, culmea, este posibil ca produsele coloidale sa fie si transparente. Sau aproximativ transparente. Realitatea, ca de obicei, nu tine cont de parerile noastre preconcepute, desi uneori este posibil sa se potriveasca.

In ceea ce priveste nanoparticulele, si deci metalele coloidale, realitatea este mult mai colorata, datorita unor fenomene specifice. La drept vorbind, de ce cerul este albastru? Doar soarele se vede alb, iar aerul este incolor!

Ne-am dat seama, desigur, că lipsesc încă multe informaţii de pe acest site, că sunt multe aspecte care pot fi prezentate şi poate că încă nu şi-au găsit locul între subiecte.

Problema indicată de către de titlul articolului, este extrem de importantă. Ca atare, deşi am mai abordat subiectul în altă secţiune, îl vom relua sub o altă lumină.

Asadar, într-o ordine diferita de cea din titlu, începem cu:

De ce metalele coloidale

Nu este vorba doar de metale. Exprimarea corectă ar fi fost: elementele minerale sub forma coloidală, însa adevărul este că utilizarea mineralelor sub formă coloidală nu este foarte simplă, deşi multi producatori, prin utilizarea unui limbaj pseudoştiinţific, fac ca subiectul să pară în acelaşi timp magic (pentru client) şi simplu (pentru producător). Un exemplu este cel al aşa-zisului siliciu coloidal, care în realitate este o soluţie a unui compus organic de siliciu, sau un extract de coada calului, numit siliciu coloidal pentru că... aşa dă bine.

De ce minerale? Pentru ca avem nevoie de ele în corpul nostru. Astazi aproape fiecare dintre noi știe și acceptă acest lucru, fie că ne orientam spre o alimentație bogată în fructe, legume, sau alte alimente specifice nevoilor noastre, fie că ne orientăm spre un consum de suplimente alimentare cu un conținut bogat în elemente minerale.

Argintul coloidal: Unde ajunge dupa ce il bei? Cat ramane acolo?

de Roger Altman, Eng. Sc. D.

mail:Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Toate drepturile rezervate, 1999 Roger Altmann

Atentionare:

Acest raport este realizat doar cu scop informativ. Nu este menit a fi un ghid pentru dozarea argintului coloidal in scop profilactic sau terapeutic. Rezultatele sunt bazate pe metabolismul unui singur individ si pe rata excretiei organismului respective, rezultate care pot varia mult de la o persoana la alta.

Curba eliminarii argintului, dupa incetarea ingerarii este cea din figura alăturată:

În acest moment, în țară se comercializează mai multe produse sub titlul de "Argint Coloidal", unele provenind din import, iar altele de fabricație (mai mult sau mai puțin) românească.

Așa cum am mai menționat, fluctuațiile de "calitate" de la un produs la altul sunt  important de identificat; acestea apar în general datorită procesului tehnologic diferit, însă, în general, ele nu sunt atât de semnificative. Cu alte cuvinte, aproape orice argint coloidal este bun, cu condiția să fie format din particule de argint (se poate accepta și o componentă ionică, deși argintul ionic nu este argint coloidal) în apă distilată.

Știm că opinia cumpărătorului este că un produs ar trebui să fie "cât mai concentrat", "cât mai pur" etc. Există limite largi în care se poate "jongla" cu acești parametri, astfel încât un produs să fie bun.

De aici până la a minți cu nerușinare cumpărătorii nu mai este însă decât un pas. Se pare însă că, pentru un ban în plus, nimic nu este nici prea dificil, sau prea necinstit.

Metalele coloidale sunt suspensii extrem de fine ale unor particule metalice, cu dimensiuni foarte mici, cuprinse in intervalul tipic de 1-200 nm, in diferite lichide, cum ar fi apa. La aceste dimensiuni, comportamentul lor, din punct de vedere fizico-chimic si deci si din punctul de vedere al interactiunii cu materia vie, capata specificitati care nu se intalnesc nici in cazul metalului brut, nici in cazul compusilor acestor metale. Din acest motiv, ele sunt studiate foarte intens la ora actuala, existand deja foarte multe domenii de aplicabilitate, iar altele noi (mai mult sau mai putin benefice, am spune noi) apar constant, desi coloizii sunt cunoscuti de peste un secol (e drept insa ca abia in a doua jumatate a secolului trecut studiul lor a fost mult facilitat atat de dezvoltarea unor metode teoretice si practice de studiu mai adecvate).

Care culori? Sunt incolore! Știe toată lumea că nanoparticula este mică și lumina o ocolește...

Această afirmație aberantă și semidoctă este una dintre multele explicații care apar în cazul produselor care sunt uneori doar apă chioară, deși, este totuși posibil ca produsele coloidale să fie și incolore. Sau aproximativ incolore.

Realitatea, ca de obicei, nu ține cont de părerile noastre preconcepute, deși uneori este posibil să se potrivească. În ceea ce privește nanoparticulele, și deci metalele coloidale, realitatea este mult mai colorată, datorită unor fenomene specifice. La o adică, de ce este cerul albastru? Doar soarele se vede alb, iar aerul este incolor!

I: Chiar are atât de multe efecte argintul coloidal?

R: Ca toate elementele minerale, și în special metalele, argintul pare să fie mediatorul unui număr ridicat de interacțiuni din mediul biologic. Acest comportament este de o asemenea natură, încât pare să denote o "inteligență specifică" a acestor elemente. Într-adevăr, anumite științe, cum ar fi alchimia, astrologia (dar nu cea de bazar) sau medicina Ayurveda, fac legătura între aceste elemente minerale, sau metale, și anumite "sfere spirituale" sau "informaționale" așa cum le-am putea numi în termenii științei moderne, care par să coordoneze într-un mod ocult, imaterial, dar nu mai puțin eficient, procesele fizice în care intră respectivele elemente.

Ca atare răspunsul este: da, argintul, sub diverse forme, catalizează sau mediază o multitudine de interacțiuni, mai ales în forma sa coloidală, adică de suspensie de nanoparticule. O serie dintre aceste acțiuni, deși încă nu complet explicate, sunt totuși evidențiate de studii moderne și nu numai: efectul antibacterian, antiviral, antimicotic, regenerator celular, antiinflamator.

Iată o listă cu câteva dintre întrebările frecvente care apar. Unele dintre răspunsuri se regăsesc și în alte articole publicate, altele nu. Sperăm ca răspunsurile de mai jos să vă fie utile.

I: Care este produsul coloidal cel mai bun?

R: Deși producătorii/vânzătorii tind să îngroape produsele concurenței și astfel să deruteze cumpărătorul, există într-adevăr posibilitatea de a discerne între diferitele calități sau defecte pe care produsul respectiv le are (care pot fi ce e drept semnificative, precum în cazul produselor care conțin stabilizatori sau alți aditivi, nemenționati pe etichete, pe lângă argintul coloidal).

Ce este aurul coloidal?

Aurul coloidal este un supliment alimentar care conține nanopatricule de aur de 24 de carate, având o puritate minimă de 99,9-99,99%, în apă distilată ultrapură.

De mii de ani oamenii au adăugat aur în dieta lor, în scopul de a atinge un echilibru fizic, mental și spiritual cât mai profund.

Câteva dintre beneficiile cele mai des enumerate în cazul utilizării aurului coloidal sunt: scăderea stresului, a anxietății, a stărilor depresive, creșterea voinței, a coeficientului de inteligență, precum și a stării de bine general. Aurul este totodată utilizat în medicina modernă pentru asigurarea unei stări de sănătate cât mai bună a articulațiilor, mai ales în boli grave cum ar fi artrita reumatoidă, deși din păcate el este utilizat în special sub formă de compuși de aur, care prezintă foarte multe efecte secundare.

Metalele coloidale sunt suspensii extrem de fine ale unor particule metalice, cu dimensiuni foarte mici, tipic de 1-200 nm, în diferite lichide, cum ar fi apa. La aceste dimensiuni, din punct de vedere fizico-chimic și deci și din punctul de vedere al interacțiunii cu materia vie, ele au proprietăţi care nu se întâlnesc nici în cazul metalelor brute, nici în cazul compușilor acestor metale. Din acest motiv, ele sunt studiate foarte intens la ora actuala, existând deja foarte multe domenii de aplicabilitate, iar altele noi (mai mult sau mai puțin benefice, am spune noi) apar constant, deși suspensiile coloidale sunt cunoscute de foarte mult timp (este drept însă că abia în a doua jumătate a secolului trecut au început să fie mai bine înțelese).

Oscar A. Douglas Gallardo,^a   Raquel Moiraghi,^a  Micaela A. Macchione,^a   Jorge A. Godoy,^a   Manuel A. Pérez,*^a  Eduardo A. Coronado^a and   Vicente A. Macagno^a 

Cu alte cuvinte de ce nu oxidează argintul coloidal?

Deoarece argintul coloidal are un efect puternic antibacterian și, în plus, favorizează apariția unor procese de eliminare a toxinelor, în anumite cazuri pot apărea reacții foarte puternice. Acest fenomen este numit efectul Herxheimer și se manifestă în diferite forme: mâncărimi, roșeața pielii, uneori chiar apariția unor erupții.

De notat că uneori pot să apară niște efecte asemănătoare care nu au neapărat legătură cu reacția Herxheimer. În special în cazul în care argintul este utilizat perioade îndelungate prin menținerea sa în gură într-un interval mai mare de timp, în cazul anumitor persoane pot apărea stări de moleșeală, hiperrelaxare, somnolență, amețeală. Aceste efecte dispar rapid atunci când argintul este diluat foarte mult, așa cum am precizat mai sus și sunt în directă legatură cu o anumită "restructurare energetică" indusă de argint. Ea nu este neapărat dăunătoare, însă poate fi extrem de neobișnuită și, prin aceasta, destul de deranjantă.

Deși mult mai rar, uneori poate fi totuși vorba despre o alergie.  Asemenea manifestări nu implică în mod necesar faptul că argintul coloidal ar conține și alte substanțe, eventual toxice sau că nu ar fi "corect preparat", așa cum mai auzim pe la câte un post de televiziune sau mai citim pe internet.

Biodisponibilitate. Ca de obicei, și acesta este un termen utilizat atât de către  cei care îi cunosc sensul, cât și de către cei cărora doar le place cum sună.

În mod necesar, pentru ca un medicament, un produs, un compus, să acționeze în organism, el trebuie să fie prezent în sistemul cu care va interacționa în cadrul organismului. Ca atare, problema legată de biodisponibilitate este cam... de poveste, deoarece un compus care intră pe cale bucală și trebuie să ajungă în măduva oaselor, să zicem, nu va ajunge la fel de ușor la locul de acțiune ca în cazul în care el trebuie să acționeze la nivelul intestinului subțire.

Haideți să prezentăm pe larg ce se înțelege în dicționar prin acest termen.

În cele ce urmează, vă prezentăm o listă cu concentraţiile generice ale argintului coloidal, la care sunt distruşi diverşi germeni patogeni. A se nota că aceste concentraţii sunt in vitro, adică în eprubetă. Aceasta înseamnă că, pentru a distruge o bacterie aflată într-un mediu biologic complex, cum ar fi corpul omenesc, un aliment, etc, este necesar a se folosi suficient argint coloidal astfel încât să se atingă concentraţia respectivă de argint, în respectivul mediu, şi nu că ar trebui utilizat un argint coloidal cu concentraţia menţionată mai jos.

De exemplu, daca luăm cazul unui animal de companie, al cărei volum total de fluide în corp este de, să zicem, un litru, pentru a atinge o concentraţie de 2,5ppm în tot corpul, ar trebui să îi dăm să bea 160ml de argint coloidal de 15ppm, sau 2-3 ml argint coloidal de 1000ppm. Din fericire, cantitatea respectivă nu trebuie administrată într-o singură etapă, datorită faptului că argintul coloidal are o anumită latenţă în corp. Totodată, în cazul sistemelor vii, sistemul imunitar îşi spune şi el cuvântul şi, de aceea, de obicei sunt necesare cantităţi mult mai mici de argint coloidal pentru efecte semnificative.

Desigur, pentru utilizarea externă, concentraţiile sunt mult mai simplu de calculat, sau pur şi simplu se utilizează un argint coloidal de câteva ori mai concentrat decât este menţionat, pentru că apare totuşi o anumită diluare a produsului, mai ales dacă este vorba de o contaminare existentă ceva mai în profunzime.

În plus, lista de mai jos este strict orientativă, ea neacoperind spectrul extrem de larg al germenilor patogeni existenţi, şi nici toate tulpinile acestora, pentru care este posibil ca să existe diferenţe semnificative de concentraţie necesară pentru a îi distruge.

Interacțiunea nanoparticulelor cu sistemele biologice reprezintă una dintre direcțiile majore de cercetare actuale.

Dincolo de intențiile cercetărilor respective, o privire atentă și avizată va sesiza că uneori acestea sunt departe de a fi complete sau corect desfășurate. Fără a intra în detalii care să îl adoarmă pe cititorul fără o pregătire mai profundă în biochimie (de exemplu), să notăm că, asemenea tuturor produselor cu implicații biologice, și nanoparticulele suferă de o problemă similară când vine vorba de a fi integrate în viața de zi cu zi:

BIOCOMPATIBILITATEA

După cum știți, nanoparticulele au proprietăți speciale. Datorită dimensiunilor lor reduse, proprietățile lor fizice și chimice sunt mult mai apropiate de cele ale metalului respectiv în stare atomică decât de cele ale metalului/mineralului aflat în stare macroscopică.

Una dintre proprietățile nanoparticulei care diferă de cele ale unei bucăți de metal este aceea că ea este mult mai activă, atât fizic, cât și chimic. Care este motivul?

Gradul de activitate al unui material, aflat într-un anumit mediu, este dat, printre altele, de mărimea suprafeței sale de contact cu acel mediu. Un fapt firesc, după cum veți spune. Însă ceea ce își dau seama mai puțini este că două bucăți de metal, identice ca masă, pot avea suprafețe de contact diferite. Dacă luăm un cub de fier, să zicem, având latura L, suprafața sa va fi calculată astfel:

Unul dintre efectele pentru care anumite metale s-au făcut remarcate este efectul oligodinamic. Acest efect descrie proprietatea acestora de a avea o acțiune puternic bactericidă, antifungică, antivirală, cele mai puternice recunoscute pentru aceasta fiind argintul (care se folosește, de exemplu, la argintarea vaselor destinate stocării apei în navetele spațiale sau avioane) și cuprul, care, pur sau în aliaj, este utilizat pentru orice suprafață care este necesar să se autodezinfecteze, cum ar fi mobilierul de spital. Trebuie remarcat că nu toate metalele au aceste proprietăți. Aurul, platina, oțelurile inoxidabile, ca să dăm doar câteva exemple, nu prezintă acest efect. În schimb argintul, cuprul, zincul, plumbul, mercurul îl manifestă foarte intens. Dintre acestea, primele trei, dacă sunt consumate în doze corespunzătoare, sunt totodată biocompatibile cu fiziologia umană.

Mecanismul de acțiune este încă necunoscut. În realitate se pare că nu se poate vorbi de un singur mecanism, ele acționând în moduri diferite în funcție de starea lor (compuși, nanoparticule) și de substratul cu care interacționează (bacterii, virusuri, fungi etc.). În anumite cazuri particulare au fost depistate, măcar parțial, modalitățile de acțiune specifice fiecărui caz. Spectrul larg al acțiunii poate duce însă la concluzia, deocamdată neverificată științific, că acțiunea are loc în funcție de interferența structurilor bioinformaționale implicate în interacțiune, a așa-numitor câmpuri morfice, producându-se astfel o "autoadaptare inteligentă" a interacțiunii.