Argintul coloidal: Unde ajunge dupa ce il bei? Cat ramane acolo?

de Roger Altman, Eng. Sc. D.

mail:Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Toate drepturile rezervate, 1999 Roger Altmann

Atentionare:

Acest raport este realizat doar cu scop informativ. Nu este menit a fi un ghid pentru dozarea argintului coloidal in scop profilactic sau terapeutic. Rezultatele sunt bazate pe metabolismul unui singur individ si pe rata excretiei organismului respective, rezultate care pot varia mult de la o persoana la alta.

Curba eliminarii argintului, dupa incetarea ingerarii este cea din figura alăturată:

Doi factori foarte importanti in ceea ce priveste siguranta consumului de produse pe baza de argint sunt: doza totala acumulata si intervalul de timp in care a fost consumata aceasta. Rata consumului este la fel de importanta ca si cantitatea totala, deoarece exista si un proces de eliminare a acesteia. Daca ingerarea depaseste capacitatea organismului de a elimina argintul, acesta se acumuleaza in mod excesiv in tesuturi. De aceea, pentru a determina care este doza toxica, este critica o estimare corecta a capacitatii de eliminare a corpului.

Se pare ca argintul coloidal poate fi absorbit in organism pe mai multe cai: prin tractul gastro-intestinal, prin mucoasa nazala, sublingual si rectal. Unele referinte bibliografice, dar si anumiti utilizatori independenti au descris chiar administrarea argintului coloidal intravenos, prin injectare.

Sunt foarte rare cercetarile care au facut un studiu satisfacator asupra absorbtiei, retentiei si eliminarii argintului coloidal. Studii mai vechi sugereaza ca modalitatea principala de eliminare a argintului este pe cale fecala, prin intermediul excretiei biliare, aceasta fiind valabila chiar si pentru argintul inhalat.

In mod public exista in acest moment un singur studiu, realizat pe fiinte umane, de catre un inginer american, Roger Altman, privitor la modalitatile si ritmul de eliminare a argintului din corp. Studiul, desi se refera la o singura persoana (si de aceea nu poate fi deocamdata generalizat), a fost corect efectuat, sistematic, iar rezultatele sale ne ofera o imagine sugestiva a fenomenului, desi pot exista (si am intalnit) cazuri in care aceste date sa nu fie perfect aplicabile.

O cantitate fixa de argint a fost ingerata zilnic (circa 2 miligrame) timp de cateva luni, dupa care s-a realizat o balanta a argintului pe o perioada de 24 h, prin masurarea cantitatii de argint gasite in fecale, urina, unghii, par si transpiratie.

Dupa estimarea cantitatii de argint continute in fiecare dintre aceste surse, s-a ajuns la concluzia ca studiul urinei si al fecalelor este suficient pentru o aproximare corecta a eliminarii argintului din corp. Acest studiu a fost urmat de un al doilea studiu, extensiv, de monitorizare a cantitatii reziduale de argint eliminate in timp, studiind saptamanal (iar mai tarziu trisaptamanal) urina si fecalele. In timpul acestei perioade s-a realizat o singura proba pentru determinarea influentei cantitatii de apa ingerate in ceea ce priveste eliminarea argintului in urina.

Rezultatele studiului au aratat ca argintul se elimina din corp mult mai eficient decat se credea. Acest fapt poate explica de ce totusi au existat foarte putine cazuri de Argyria, in conditiile in care argintul (produs sub forma electrocoloidala) a fost utilizat chiar pentru perioade lungi de timp, insa in cantitati moderate.

Ingerarea argintului coloidal nu a rezultat asadar in acumularea acestuia in corp. Nu a existat nici o evidenta ca argintul coloidal s-ar depozita semnificativ in unghii sau in par si, de fapt, datele ne conduc la concluzia ca, dupa ingerarea a mai mult de 2 mg de argint zilnic, timp de cateva luni, argintul pare sa fie evacuat prin corp, in cea mai mare parte prin urina, la aproape aceeasi rata in care este consumat. Mai mult, dupa incetarea ingerarii de argint coloidal, jumatate din argintul coloidal care mai exista in corp se elimina prin urina si fecale (si, pe masura trecerii timpului, din ce in ce mai mult prin fecale), in mai putin de o luna. Chiar si aceasta perioada de remanenta poate fi redusa semnificativ daca se beau cativa litri de apa zilnic (n.t. nu recomandam consumarea unei cantitati de lichide mai mare de 2-3 litri zilnic, pe perioade indelungate, fara o alimentatie corespunzatoare si fara a fi neaparat necesar).

Desigur, desi acest studiu pare sa arate ca 2 miligrame de argint pe zi pentru un adult este o doza sigura, acest nivel nu se poate aplica si in cazul persoanelor care au disfunctii la nivelul rinichilor, care pot avea dificultati in eliminarea argintului (desi nu este obligatoriu in toate situatiile), in cazul acestora nefiind recomandata o doza profilactica permanenta, ci doar utilizarea in caz de stricta necesitate.

Un caz de acest gen pe care l-am intalnit este cel al unei persoane cu infectie renala severa, care nu mai raspundea la nici un fel de antibiotice si care, mai mult decat atat, avea un singur rinichi (celalalt ii fusese indepartat chirurgical cu ceva timp in urma). Urmatorul pas, evident, era dializa, medicii fiind pregatiti sa ii extraga si cel de-al doilea rinichi. In cazul acestei persoane, consumul unei cantitati de 500 mililitri de argint coloidal, chiar cu particule mai mari (de culoare galbena, deci, teoretic, mai putin eficient) a fost suficient pentru ca infectia sa se retraga complet in aceasta perioada. Uimitor in acest caz a fost faptul ca aceasta cantitate a fost foarte mica, in mod normal pentru tratarea unei infectii fiind necesare cantitati mult mai mari de argint.

Rezultatele acestui studiu realizat de catre Altmann sugereaza o perioada de injumatatire a argintului din corp de circa 20 de zile. Aceasta inseamna ca, daca astazi noi vom consuma 2 miligrame de argint, primul miligram se va elimina in circa 20 de zile. De asemenea, daca noi vom avea la un moment dat 20 de miligrame de argint in corp, in urmatoarele 20 de zile se vor elimina circa 10 miligrame. Desigur, aceasta perioada nu este in mod necesar valabila pentru orice cantitate ingerata, pentru orice ritm de ingerare si pentru orice persoana, insa reprezinta un cadru de referinta.

In figurade la inceputularticolului este prezentata curba estimativa a acestui proces de eliminare.

Studiul efectuat de Altman pe o perioada de 100 de zile dupa incetarea ingerarii argintului a aratat ca, in decursul primelor 5 zile de dupa aceea, modul primar de eliminare este cel prin urina. Aceasta faza pare sa fie urmata de catre cea a eliminarii argintului acumulat in tesuturi, faza in care eliminarea prin materiile fecale devine dominanta (mai ales incepand din ziua a 33-a si pana in ziua a 96-a). Totodata, el a remarcat ca in aceasta perioada eliminarea prin urina creste in mod proportional in cazul in care se consuma o cantitate mai mare de apa.

Exista si alte studii legate de eliminarea argintului din corp, insa acesta este singurul cunoscut realizat asupra unei fiinte umane. Astfel, o serie de rapoarte EPA (IRIS) specifica faptul ca astfel de teste au fost efectuate si pe animale, inclusiv pe primate. Concluziile acestor teste (care insa nu ne-au fost accesibile) au fost chiar mai favorabile, demonstrand ca aproape tot argintul acumulat a fost eliminat in cazurile respective in circa doua zile, iar restul de argint a fost eliminat in circa o saptamana.