Calitate, pentru că meriți!

AquaNano TareDeTot, 125ppm

Probabil cel mai puternic argint electrocoloidal din Romania...
Comandă acum!

Vă recomandăm să citiți cu atenție, și să aplicați perseverent informațiile conținute în acest articol, mai ales în cazul în care vă confruntați, dumneavoastră personal sau cineva drag, cu această afecțiune.

Am structurat aici un protocol clar și eficient, ale cărui efecte sunt excepționale atunci când este aplicat perseverent, și mai ales în stadii incipiente.

Totodată, el poate fi completat cu diferite alte adjuvante, uzual fără probleme semnificative, și poate fi utilizat în paralel cu chimioterapia sau radioterapia, caz în care efectele secundare ale acestor tratamente vor fi semnificativ reduse.

 

Această secțiune este în construcție. Aceasta înseamnă că pentru o (lungă) perioadă de timp informațiile vor fi continuu actualizate și adăugate. Vă rugăm de aceea, în cazul în care acest domeniu prezintă interes pentru dumneavoastră, să îl consultați măcar din când în când.

 

Vom urmări să vă aducem în atenție informații cât mai bine verificate. Domeniul este vast și complex. În plus, nu există un ”vaccin” sau un panaceu, care să servească vindecării/ameliorării tuturor formelor în care această afecțiune teribilă se manifestă. Din păcate, mulți vânzători de miraje, fie ei din lumea medicinei alopate, fie a celei naturiste, susțin că au găsit un astfel de leac, că i-au descoperit în totalitate cauzele și modalitățile de tratament. Acesta este motivul pentru care am realizat demersul selecției riguroase a informațiilor ce le vom prezenta în continuare.

Există, desigur, baze comune care permit manifestarea acestei boli. În capitolele dedicate, ne vom ocupa mai îndeaproape de aceste premise.

 

Vă așteptăm cu sugestii sau întrebări, la oricare dintre adresele de e-mail sau numerele de telefon prezentate în pagina de "Contact".

 

 

Vă mulțumim.

Un preparat unic prin compoziția și structura sa, T-Stop se adresează tuturor celor care doresc să prevină sau să trateze o afecțiune de natură tumorală. Plantele alese pentru acest extract sunt recunoscute pentru proprietățile antitumorale, antiinflamatoare, regeneratoare, în multe sisteme medicale bazate pe utilizarea plantelor medicinale.
 
Datorită faptului că pentru tratarea eficientă a unor astfel de afecțiuni este necesară cel mai adesea utilizarea în cantitate ridicată a unor plante medicinale (cu anumite excepții, când este vorba despre utilizarea unor plante medicinale cu o toxicitate ridicată), acest extract este realizat sub o formă concentrată. Astfel, dacă pentru o tinctură obișnuită se utilizează 200 de grame plante medicinale la 1 litru de extract, în cazul produsului Tumor-Stop, la producerea a 1 litru de tinctură se utilizează 2 kg de plante medicinale. În acest fel, produsul este de 10 ori mai concentrat și, prin aceasta, mai eficient, decât o tinctură obișnuită.

Corelația între activitatea antiangiogenică și activitatea antioxidantă a diferitelor componente din propolis

 

Authors Mok-Ryeon Ahn, Kazuhiro Kunimasa, Shigenori Kumazawa,

Tsutomu Nakayama, Kazuhiko Kaji, Yoshihiro Uto, Hitoshi Hori,

Hideko Nagasawa, and Toshiro Ohta.

Link Mol Nutr Food Res, December 8, 2008

Research

Institute

Graduate School of Nutritional and Environmental Sciences and

Global COE Program, University of Shizuoka, Shizuoka, Japan. Fax:

+81-54-264-5571.

 

Rezumat

Propolisul posedă diferite activități fiziologice. În acest studiu s-au examinat activitățile antiangiogenică și antioxidantă ale diferitelor componente din propolis: acacetină, apigenină, artepillin C, fenetil esterul acidului cafeic, chrysină, acid coumaric-p, galangină, kaempferol, pinocembrină și quercetină. Efectele acestor componente au fost testate pe modele in vitro de angiogeneză, de formare a tubulilor și de creștere a celulelor endoteliale ale venei ombilicale (HUVEC). În plus, aceste componente au fost evaluate în ceea ce privește acctivitățile lor antioxidante, cu ajutorul testelor DPPH și FRAP. Două componente ale propolisului, fenetil esterul acidului cafeic și quercetina, posedă efecte inhibitoare puternice în ceea ce privește formarea tubulilor și asupra proliferării celulelor endoteliale și, coincidență, prezintă și o activitate antioxidantă puternică. Artepillin C, galangina și kaempferolul posedă, de asemenea, proprietăți puternice antiangiogenice și antioxidante, într-o măsură ceva mai mică. În contrast, acacetina, apigenina și pinocembrina posedă proprietăți antiangiogenice remarcabile, deși au proprietăți antioxidante foarte reduse. Ținând cont de aceste rezultate, emitem ipoteza conform căreia componentele din propolis cum ar fi artepillin C, fenetil esterul acidului cafeic, galangina, kaempferolul și quercetina ar putea reprezenta o nouă clasă de compuși antioxidanți alimentari cu proprietăți antiangiogenice. Aceste componente din propolis pot fi procesate în forma unor medicamente pentru tratamentul bolilor la om, care presupun angiogeneza, cum ar fi tumorile.

 

Efectul antiproliferativ al extractelor etanolice din propolis brazilian și al extractelor din originea sa botanică asupra celulelor de cancer de prostată la om

 

Authors Li H, Kapur A, Yang JX, Srivastava S, McLeod DG, Paredes-Guzman

JF, Daugsch A, Park YK, Rhim JS

Link Int J Oncol. 2007 Sep;31(3):601-6.

Research

Institute

Center for Prostate Disease Research, Uniformed Services

University of the Health Sciences, Bethesda, MD, USA

 

Rezumat

Propolisul este o substanță rășinoasă colectată de albine (Apis melifera) de la diferiți muguri de copaci, substanță pe care albinele o folosesc pentru a acoperi părțile stupului și crăpăturile din stup. Propolisul, un cunoscut remediu popular, este folosit pe scară largă în alimentație pentru a îmbunătăți starea de sănătate și pentru a preveni boala. În studiul de față au fost evaluate efectele extractelor etanolice din propolis brazilian din grupul I2 și al rășinilor de origine botanică (B dracunculifolia), și din grupul propolis 3 asupra proliferării metastazelor (DU145 și PC-3) și a tumorii maligne primare (RC58T/h/SA#4), celule ale cancerului de prostată la om. Inhibarea cea mai puternică a fost observată în cazul extractelor din grupul propolis 3 (mostra #3), în vreme ce inhibarea moderată a creșterii a fost observată în cazul celulelor epiteliale de cancer la prostată la om. În cazul celulelor RC58T/h/SA#4, rășinile originii botanice a grupului      propolis 12 (mostra #1) și grupul propolis 12 (mostra #2) au indus inhibarea creșterii care a fost asociată cu oprirea fazei S, în vreme ce grupul propolis 3 (mostra #3) a indus inhibarea creșterii care a fost asociată cu oprirea G2. Mecanismele efectelor propolisului asupra ciclului celular au fost investigate. Rășinile originii botanice a grupului propolis 12 și grupul propolis 12 au prezentat o inhibare similară a expresiei ciclinei D1, a expresiei CDK4 și a expresiei ciclinei B1. Grupul propolis 3 a prezentat o inducție mai mare a expresiei p21, dar nicio inhibare a expresiei ciclinei D1, CDK4 și a ciclinei B1. Rezultatele obținute demonstrează că extractele din propolis brazilian au un efect inhibitor semnificativ asupra proliferării celulelor de cancer de prostată la om. Inhibarea a fost atinsă prin controlul expresiei proteinelor ciclinei D1, B1 și a kinazei dependentă de ciclină (CDK), precum și prin controlul asupra p21. Astfel, extractele din propolis brazilian se arată promițătoare ca agenți chimioterapeutici, precum și ca agenți preventivi împotriva cancerului de prostată.

 

Suprimarea de către Propolisul Brazilian a angiogenezei indusă tumoral; componentul major, Artepillin C inhibă in vitro formarea tubulilor și proliferarea celulelor endoteliale

 

Authors Ahn MR, Kunimasa K, Ohta T, Kumazawa S, Kamihira M, Kaji K,

Uto Y, Hori H, Nagasawa H, Nakayama T

Link Cancer Lett. 2007 Jul 18;252(2):235-43. Epub 2007 Mar 6.

Research

Institute

Laboratory of Functional Food Science and COE Program in the

21st Century, School of Food and Nutritional Sciences, University

of Shizuoka, 52-1 Yada, Suruga-ku, Shizuoka 422-8526, Japan

 

Rezumat

Propolisul, o substanță rășinoasă colectată de albine din diferite surse botanice, posedă diferite activități fiziologice, precum efecte antitumorale. S-a arătat anterior că propolisul de origine braziliană este compus în principal din Artepillin C și că constituenții săi sunt destul de diferiți de cei ai propolisului de origine europeană. În acest studiu au fost examinate efectele antiangiogenice ale propolisului brazilian și s-a investigat dacă Artepillin C este responsabil pentru aceste efecte. Într-un test in vivo de angiogeneză, folosind un cobai ICR, s-a descoperit că extractul etanolic din propolis brazilian (EEBP) a redus semnificativ numărul vaselor noi formate. EEBP a prezentat, de asemenea, efecte antiangiogenice într-un test in vitro de formare a tubulilor. Atunci când a fost comparat cu alți constituenți, numai Artepillin C s-a găsit că inhibă semnificativ formarea tubulilor în cazul HUVEC într-o manieră dependentă de concentrație (3,13-50 mug/ml). În plus, Artepillin C a suprimat semnificativ proliferarea HUVEC într-o manieră dependentă de concentrație (3,13-50 mug/ml). Mai mult, Artepillin C a redus semnificativ numărul vaselor noi formate într-un test in vivo de angiogeneză. Ținând cont de activitatea sa angiogenică in vitro și in vivo, s-a tras concluzia că Artepillin C este, cel puțin în parte, responsabil pentu activitatea antiangiogenică a EEBP in vivo. Artepillin C poate să se dovedească a fi util în dezvoltarea agenților și alimentelor cu activitate terapeutică sau preventivă împotriva angiogenezei tumorale.

 

Testarea proprietăților radioprotectoare ale propolisului și ale compușilor săi polifenolici prin analizarea duratei de supraviețuire

 

Authors Orsolic N, Benkovic V, Horvat-Knezevic A, Kopjar N, Kosalec I,

Bakmaz M, Mihaljevic Z, Bendelja K, Basic I.

Link Biol Pharm Bull. 2007 May;30(5):946-51.

Research

Institute

Department of Animal Physiology, Faculty of Science, University

of Zagreb, Zagreb, Croatia. Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Rezumat

Au fost studiate efectele radioprotectoare ale propolisului și ale compușilor polifenolici din propolis asupra mortalității indusă prin iradierea cobailor cu 9 Gy radiație gamma.

 

Tratamentul intraperitoneal al cobailor cu doze de 100 mg propolis /kg corp (extract apos sau etanolic; WSDP sau EEP) sau cu compușii săi polifenolici (quercitină, naringină, acid cafeic, chrysină) timp de 3 zile consecutiv înainte de iradiere, a întârziat debutul mortaității și a redus simptomele răului de iradiere. Toți compușii testați au oferit protecție împotriva morții hematopoietice (moarte în 30 de zile de la iradiere). Protecția cea mai mare a fost atinsă cu quercitină; numărul supraviețuitorilor la terminarea experimentului a fost de 63%. Conform analizelor statistice prin metoda Kaplan-Meier și testul log-rank, s-a descoperit o diferență semnificativă între componenții testați și grupul de control (p<0,001). Tratamentul cu compușii testați după iradierea letală a fost ineficient. Aceste rezultate sugerează că propolisul și compușii săi polifenolici administrați cobailor înainte de iradiere protejează cobaii de efectele letale ale iradierii întregului corp.

Acțiunea antitumorală, hematostimulatoare și radioprotectoare a derivatului din propolis solubil în apă (WSDP)

 

Authors Orsolic N, Basic I.

Link

Biomed Pharmacother. 2005 Dec;59(10):561-70. Epub 2005 Aug

10.

Research

Institute

Department of Animal Physiology, Faculty of Science, University

of Zagreb, Rooseveltov trg 6, Croatia. Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Rezumat

Mai multe studii sugerează că suplimentarea alimentației zilnice cu antioxidanți poate influența răspunsul la chimioterapie, precum și dezvoltarea efectelor secundare adverse provocate de tratamentul cu agenți chimioterapeutici. Folosind modelul de cobai CBA, s-a investigat posibila utilizare clinică a derivatului din propolis solubil în apă (WSDP) în tratamentul diferitelor citopenii induse de radiații și/sau de chimioterapie. De asemenea, a fost studiată eficiența antimetastatică a WSDP administrat intraperitoneal singur sau în combinație cu agenți chimioterapeutici și efectele lor asupra numărului leucocitelor din sânge, precum și asupra hematopoiezei. Tumoarea a fost un carcinom mamar transplantabil (MCa) la cobai CBA. Metastazele la pllămân au fost generate prin injectarea unor celule tumorale viabile intravenos. WSDP (50 sau 150 mg/kg) a exercitat un efect antimetastatic semnificativ (P<0,001) atunci c\nd a fost administrat fie înainte, fie după inocularea cu celule tumorale. În tratament combinat, WSDP și Epirubicin au inhibat puternic formarea metastazelor; acest efect sinergic a fost maxim când Epirubicinul și WSDP au fost administrate după inocularea celulelor tumorale. Un rezultat pozitiv al tratamentului combinat cu WSDP și Epirubicin s-a constatat și în ceea ce privește numărul de celule roșii și albe din sângele periferic, în vreme ce cobaii tratați numai cu Epirubicin s-a notat scăderea semnificativă a tuturor parametrilor hematologici în cea de-a 13-a zi după inocularea cu celule tumorale. În plus, atunci când WSDP (50 mg/kg) a fost administrat oral timp de 20 de zile consecutive, în cobaii tratați s-a descoperit un număr crescut de unități exogene formatoare de colonii (CFU). WSDP administrat fie timp de 20 de zile, fie timp de 40 de zile, a crescut celulele țesutului hematopoietic și numărul leucocitelor din sângele periferic; tratamentul prelungit cu WSDP a crescut, de asemenea, tipurile mieloide și megakariocitice ale CFU. Pentru a concluziona, aceste rezultate arată că combinarea WSDP cu substanțele chimioterapeutice ar putea crește potențialul antimetastatic al agenților chimioterapeutici; aceste descoperiri sugerează beneficiile studiilor clinice care folosesc WSDP în combinație cu agenți chimioterapeutici pentru a maximiza activitatea lor antitumorală și a minimiza reacțiile de deteriorare postchimioterapeutică sau radioterapeutică.

Efectul inhibitor al extractului apos din propolis și al compușilor săi fenolici asupra creșterii tumorale și abilității de metastazare: un posibil mod de acțiune antitumorală

 

Authors Orsolic N, Sver L, Terzic S, Tadic Z, Basic I.

Link Nutr Cancer. 2003;47(2):156-63.

Research

Institute

Department of Animal Physiology, Faculty of Science, University

of Zagreb, Zagreb, Croatia. Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Rezumat

Compușii polifenolici sunt larg răspândiți în lumea vegetală și prezintă o varietate de activități biologice, incluzând chimioprevenția și inhibarea creșterii tumorale. Propolisul este alcătuit dintr-o varietate de compuși polifenolici. Am comparat cum afectează căile de administrare a compușilor polifenolici derivați din propolis și propolisul însuși creșterea și potențialul metastatic al unui carcinom mamar transplantabil (MCa) la un cobai CBA. De asemenea, a fost studiată influența compușilor testați asupra creșterii tumorale. Metastazele la plămâni au fost generate de 2x105 celule tumorale injectate intravenos. Un derivat din propolis solubil în apă (WSDP) și compuși fenolici (acid cafeic, CA și fenetil esterul acidului cafeic, CAPE) au fost administrați cobailor pe cale orală (PO) sau intraperitoneal (IP) înainte sau după inocularea cu celule tumorale. Compușii testați au redus semnificativ numărul coloniilor de celule tumorale din plămâni. Atunci când cobaii au fost inoculați cu 105 celule MCa în locul exact al injecției subcutanate a diferitelor doze de WSDP, CA sau CAPE, creșterea tumorală a fost inhibată și durata de viață a cobailor tratați a fost prelungită. Activitatea antitumorală, conform rezultatelor obținute, este în special legată de proprietățile imonomodulatorii ale compușilor și de capacitatea lor de a induce apoptoza și necroza. În concluzie, rezultatele prezentate aici indică că WSDP, CA și CAPE ar putea fi unelte utile încontrolul creșterii tumorale în cazul modelelor tumoarle experimentale, atunci când sunt administrate oral; deoarece administrarea orală este modalitatea cea mai ușoară de a introduce un compus folosit pentru prevenirea și/sau vindecarea oricărei boli, este evident că acest articol a împlinit scopul investigației.

 

Apoptoza celulelor de leucemie la om indusă de Artepillin C, un ingredient activ al propolisului brazilian

 

Authors Kimoto T, Aga M, Hino K, Koya-Miyata S, Yamamoto Y, Micallef

MJ, Hanaya T, Arai S, Ikeda M, Kurimoto M

Link Anticancer Res. 2001 Jan-Feb;21(1A):221-8.

Research

Institute

Fujisaki Institute, Hayashibara Biochemical Laboratories Inc.,

Fujisaki 675-1, Okayama 702-8006, Japan .

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Rezumat

Artepillin C este un ingredient activ al propolisului brazilian care posedă activitate antitumorală. Atunci când Artepillin C a fost aplicat în cazul liniilor de celule de leucemie la om cu diferite fenotipuri, și anume, leucemia limfocitară (7 linii de celule T și 5 linii de celule B), leucemia mieloidă și monocitară și linii de celule de leucemie non-limfoidă și non-mieloidă in vitro, Artepillin C a exercitat efecte citocide puternice și a indus niveluri marcate de apoptoză în cazul liniilor de celule. Cele mai puternice efecte au fost observate în cazul liniilor de celule T. Corpurile apoptotice și fragmentarea ADN-ului au fost induse în liniile de celule după expunerea la Artepillin C. Sinteza ADN-ului în celulele leucemice a fost clar inhibată și dezintegrarea celulelor a fost confirmată microscopic. Apoptoza celulelor leucemice poate fi asociată parțial cu expresia sporită a antigenului Fas și cu pierderea potențialului membranei mitocondriale. În contrast, deși Artepillin C a inhibat creșterea mitogenuluipokeweed (PWM), totuși, a stimulat limfocitele normale și nu a fost citocid față de limfocitele normale, nestimulate. Aceste rezultate sugerează că Artepillin C, un ingredient activ al Propolisului Brazilian, are efecte antileucemice, cu efecte inhibitorii limitate asupra limfocitelor normale.

Apoptoza și suprimarea creșterii tumorale cu ajutorul substanței Artepillin C extrasă din propolisul brazilian

 

Authors Kimoto T, Arai S, Kohguchi M, Aga M, Nomura Y, Micallef MJ,

Kurimoto M, Mito K

Link Cancer Detect Prev. 1998;22(6):506-15.

Research

Institute

Fujisaki Institute, Hayashibara Biochemical Laboratories,

Okayama, Japan

 

Rezumat

Artepillin C a fost extrasă din propolisul brazilian. Artepillin C are o masă moleculară de 300,40 și posedă activitate antibacteriană. Atunci când Artepillin C a fost aplicată celulelor tumorale de la om și murine, in vitro și in vivo, substanța a exercitat un efect citotoxic și creșterea celulelor tumorale a fost clar inhibată. Prin testul MTT, testul de sinteză ADN și prin observația morfologică in vitro, s-a descoperit că Artepillin C provoacă deteriorări semnificative celulelor tumorale solide și leucemice. Atunci când xenografturile celulelor tumorale umane au fost transplantate la cobai, efectele citotoxice ale Artepillin C au fost cele mai notabile în cazul carcinomului și al melanomului malign. După injecția intratumorală cu 500 micrograme de Artepillin C de trei ori pe săptămână, prin observația histologică au fost identificate în combinație apoptoza, mitoza abortivă și necroza masivă. În plus față de suprimarea creșterii tumorale s-a remarcat o creștere a raportului celulelor T CD4/CD8 și a numărului total de celule T ajutătoare. Aceste rezultate indică că Artepillin C activează sistemul imunitar și posedă o activitate antitumorală directă.

Citotoxicitatea preferențială față de celulele tumorale a acidului 3,5-diprenyl-4-hidroxicinamic (Artepillin C) izolat din propolis

 

Authors Matsuno T, Jung SK, Matsumoto Y, Saito M, Morikawa J

Link Anticancer Res. 1997 Sep-Oct;17(5A):3565-8.

Research

Institute

National Institute of Health, Tokyo, Japan

 

Rezumat

S-a izolat o substanță cu proprietăți antitumorale din propolisul brazilian, cu ajutorul testului asupra celulelor HuH 13 (de carcinom hepatocelular la om), și această substanță a fost caracterizată ca fiind 3-[4-hidroxi-3,5-bis (3-metil-2-butenil) fenil]-2-propenoic acid (3,5-diprenyl-4-hidroxicinamic acid (Artepillin C)). Această substanță a exercitat citotoxicitate preferențială față de celulele tumorale cultivate in vitro. Citotoxicitatea observată pare a fi atribuită, în parte, fragmentării ADN-ului ca în apoptoză. Compusul a prezentat o activitate antitumorală mai eficientă decât aceea a substanței 5-fluorouracil față de liniile de celule tumorale transplantabile la om, atunci când a fost testat pe un sistem de tip histocultură ce evidențiază răspunsul la medicamente.

 

 

 

 

 

Jee Eun Kim1, Jae Seung Kang2* and Wang Jae Lee2*

1Department of Anatomy, Chung-Ang University College of Medicine, Seoul 156-756, 2Department of Anatomy, Seoul National University

College of Medicine, Seoul 110-799, Korea

 

Se știe că vitamina C joacă un rol important în tratamentul și în prevenirea cancerului, dar, totuși, mecanismele sale specifice de acțiune sunt în mare parte încă necunoscute. În prezent, incidența cancerului de colon crește în Korea. În acest studiu a fost examinat efectul vitaminei C asupra fenomenului de inducție a apoptozei în cazul cancerului de colon, precum și mecanismele implicate în acest proces. Astfel, în urma tratamentului cu vitamina C am remarcat o creștere semnificativă a apoptozei și a influxului de calciu la nivelul reticulului endoplasmatic (ER) în ceea ce privește linia de celule de cancer de colon la om, HCT-8. Totuși, apoptoza indusă cu ajutorul vitaminei C a fost efectiv inhibată în cazul tratamentului anterior cu BAPTA-AM (1,2-bis(o-aminophenoxy) ethane-N,N,N',N'-tetraacetic acid) care este bine cunoscut ca fiind un agent de chelare specifică a calciului. În timpul apoptozei, s-a remarcat creșterea translocării Bad de la citosol la mitocondrii, după ce a fost eliberat de proteinele 14-3-3-beta. În acest proces, expresia Bax, o bine cunoscută proteină pro-apoptotică, a fost de asemenea crescută. Punând rezultatele cap la cap, vitamina C induce apoptoza în cazul liniei de celule din cancerul de colon HCT-8 prin creșterea:

1)      influxului de calciu la nivelul reticulului endoplasmatic (ER);

2)      translocarii Bad catre mitocondrii;

3)      expresiei Bax.

[Immune Network 2012;12(5):189-195]

 

 

 

 

 

Jee Eun Kim1, Jae Seung Kang2* and Wang Jae Lee2*

1Department of Anatomy, Chung-Ang University College of Medicine, Seoul 156-756, 2Department of Anatomy, Seoul National University

College of Medicine, Seoul 110-799, Korea

 

Se știe că vitamina C joacă un rol important în tratamentul și în prevenirea cancerului, dar, totuși, mecanismele sale specifice de acțiune sunt în mare parte încă necunoscute. În prezent, incidența cancerului de colon crește în Korea. În acest studiu a fost examinat efectul vitaminei C asupra fenomenului de inducție a apoptozei în cazul cancerului de colon, precum și mecanismele implicate în acest proces. Astfel, în urma tratamentului cu vitamina C am remarcat o creștere semnificativă a apoptozei și a influxului de calciu la nivelul reticulului endoplasmatic (ER) în ceea ce privește linia de celule de cancer de colon la om, HCT-8. Totuși, apoptoza indusă cu ajutorul vitaminei C a fost efectiv inhibată în cazul tratamentului anterior cu BAPTA-AM (1,2-bis(o-aminophenoxy) ethane-N,N,N',N'-tetraacetic acid) care este bine cunoscut ca fiind un agent de chelare specifică a calciului. În timpul apoptozei, s-a remarcat creșterea translocării Bad de la citosol la mitocondrii, după ce a fost eliberat de proteinele 14-3-3-beta. În acest proces, expresia Bax, o bine cunoscută proteină pro-apoptotică, a fost de asemenea crescută. Punând rezultatele cap la cap, vitamina C induce apoptoza în cazul liniei de celule din cancerul de colon HCT-8 prin creșterea:

1)      influxului de calciu la nivelul reticulului endoplasmatic (ER);

2)      translocarii Bad catre mitocondrii;

3)      expresiei Bax.

[Immune Network 2012;12(5):189-195]

 

 

Einar K. Rofstad, Berit Mathiesen, Kristil Kindem, Kanthi Galappathi

Rezumat

pH-ul extracelular (pHe) in cazul multor tumori este mai scazut decat pH-ul din tesutul normal corespunzator. Insemnatatea pHe acid in dezvoltarea metastazelor a fost investigata in studiul de fata. Celule de melanom la om (A-07, D-12 si T-22) au fost cultivate in vitro la pHe 6,8 sau 7,4 (grupul de control) inainte sa fie inoculate in vena cava a cobailor pentru formarea metastazelor pulmonare experimentale. Invazivitatea celulelor a fost studiata in vitro, folosind camere de invazie Matrigel, ?i angiogeneza a fost studiata in vivo, folosind un test intradermic. Secretia de proteine a fost mpsurata cu teste ELISA si de imunocaptura. Celulele cultivate in mediu cu pHe acid au prezentat secretii crescute de proteinaze si de factori proangiogenici, potential invaziv si angiogenic crescut si potential crescut pentru a dezvolta metastaze experimentale. Metastazele induse de aciditate au fost inhibate prin tratamentul cu inhibitorul GM6001 al MMP (metaloproteinaze matriceale), inhibitorul E-64 al proteinazei cisteinei, sau cu anticorpul blocant impotriva factorului de crestere vasculara endoteliala A (VEGF-A) sau cu interleukina-8 (IL-8). Studiul de fata arata cu pHe acid promoveaza metastazele pulmonare experimentale in cazul celulelor de melanom la om A-07, D-12 si T-22, printr-un mecanism ce implica modificarea activitatii enzimelor proteolitice MMP-2, MMP-9 catepsina B si catepsina L  si, de asemenea, modificarea activitatii factorilor proanigiogenici VEGF-A si IL-8 datorita aciditatii tumorale. O consecinta a acestei observatii este ca trebuie evitate strategiile de tratament care implica acidifierea deliberata a tumorii pentru a creste eficienta chimioterapiei, a terapiei fotodinamice si a hipertermiei. In plus, posibilitatea ca pHe al tumorei primare sa fie un parametru important de prognostic pentru pacientii cu melanom merita sa fie investigata clinic.

 

 

Ian F. Robey si Natasha K. Martin

 

Cadru

 

Natura glicolitică a tumorilor maligne conduce la niveluri ridicate de aciditate extracelulară în mediul înconjurător al tumorii. Aciditatea tumorală este o forță care susține invazia și metastazele. Recent, s-a arătat că neutralizarea acidității extracelulare prin administrarea sistematică pe cale orală a bicarbonatului de sodiu poate inhiba răspândirea metastazelor într-un model de cobai cu cancer de sân metastatic. În vreme ce aceste rezultate sunt convingătoare, cercetările recente în ceea ce privește utilizarea pe cale orală a bicarbonatului de sodiu ca tratament pentru pacienții bolnavi de cancer relevă anumite limitări.

 

Metode

 

Am presupus că siguranța și eficiența administrării de bicarbonat de sodiu ar putea fi sporită prin folosirea dicloracetatului (DCA), un medicament care acționează selectiv asupra celulelor tumorale și reduce aciditatea extracelulară prin inhibarea glicolizei. Folosind un model de cobai cu cancer de sân metastatic (MDA-MB-231), am elaborat un studiu care vizează intervenția în scopul supraviețuirii cobaiului, cobai care a primit bicarbonat de sodiu, DCA sau DCA-bicarbonat (DB) sub formă de tratament de lungă durată.

 

Rezultate

 

 

 

Robey IF, Baggett BK, Kirkpatrick ND, Roe DJ, Dosescu J, Sloane BF, Hashim AI, Morse DL, Raghunand N, Gatenby RA, Gillies RJ.

 

Arizona Cancer Center, University of Arizona, Tucson, Arizona, USA.

 

 

Rezumat

 

pH-ul extern al tumorilor solide este acid, ca o consecință a metabolismului crescut al glucozei și a perfuziei slabe a substanțelor în zona tumorii. S-a dovedit faptul că pH-ul acid stimulează invazia celulelor tumorale și formarea metastazelor in vitro și în celule, înainte de injecția în vena cavă in vivo. Studiul de față investighează dacă inhibarea acidității tumorale reduce incidența metastazelor in vivo. Aici arătăm că administrarea pe cale orală a NaHCO3 a crescut în mod selectiv pH-ul tumorilor și a redus formarea metastazelor spontane în cazul modelelor de cobai cu cancer de sân metastatic. Astfel, folosind spectroscopia de rezonanță magnetică, s-a dovedit faptul că acest tratament crește în mod semnificativ pH-ul extracelular, dar nu și pH-ul intracelular al tumorii; de asemenea, cu ajutorul microscopiei cu fluorescență s-a determinat producția de acid generat de către tumorile aflate în creștere. Terapia cu NaHCO3 a redus de asemenea rata complicațiilor la nivelul ganglionilor limfatici și, totuși, nu a afectat nivelurile celulelor tumorale circulante, acest fapt sugerând că metastazele reduse la nivelul organelor nu s-au datorat intravazării crescute. În contrast, terapia cu NaHCO3 a redus semnificativ formarea metastazelor hepatice dupa injecția intrasplenică, acest fapt sugerând că administrarea de NaHCO3 a inhibat extravazarea și colonizarea. În cazul injecțiilor în vena cavă în modelele alternative de cancer, bicarbonatul a dat rezultate mixte, inhibând formarea metastazelor în cazul celulelor de cancer de prostată PC3M, dar neavând niciun rezultat în ceea ce privește formarea metastazelor provenite din celulele de melanom B16. Deși mecanismul acestei terapii nu este cunoscut cu acuratețe, totuși, s-a arătat faptul că pH-ul scăzut conduce la creșterea eliberării de catepsina B activă, o protează importantă în remodelarea țesuturilor.

Ian F. Pryme1 Truls M. Dale2, Pontus Tilrem2

1Department of Biomedicine, University of Bergen, Jonas Liesvei 91, N-5009 Bergen, Norway

2Palm Research, Lungegaardsbakken 1, N-5015 Bergen, Norway

 

Rezumat

Lectinele din vâsc (ML) sunt molecule grele glicozilate și acest fapt este important pentru proprietățile lor biologice, însemnând că ele pot fi administrate oral deoarece sunt rezistente atât față de pH-ul scăzut din stomac, cât și față de enzimele proteolitice din intestin. La nivelul intestinului subțire, aceste lectine se leagă de receptori specifici prin care induc producția de citokine și provoacă o eliberare de endorfine. Efectele imunomodulatoare sunt inițiate după legarea acestor lectine de receptori în plăcile lui Peyer. Acest fapt conduce la o activare și la o creștere a numărului de celule naturale ucigașe (NK). ML exercită la nivelul intestinului subțire un efect mitogenetic prin aceea că stimulează creșterea criptelor și vilozităților intestinale. Pe de altă parte, ML pot exercita un efect citotoxic (RIP) asupra celulelor senzitive (de exemplu, celulele canceroase) care au la suprafață receptori de care se poate lega lanțul B. În momentul internalizării lanțului A și al activării sale, este exercitat un efect RIP care conduce la inducția apoptozei, contribuind la moartea celulară. Printr-un mecanism care nu este încă înțeles, ML administrate oral pot induce un răspuns anti-agiogenic la nivelul tumorilor, limitând drastic creșterea acestora. O altă proprietate interesantă a ML adăugată dietei este o modulare a caracteristicilor tumorii, observându-se un nivel crescut de diferențiere. Până acum, preparatele din vâsc au fost administrate prin injecții subcutanate. Totuși, această modalitate de aplicare are în mod clar anumite limitări. Sunt deja adunate dovezi care demonstrează că un preparat care conține lectine din vâsc poate fi administrat pe cale orală și să fie obținute aceleași rezultate ca în cazul administrării subcutanate. Un avantaj clar al administrării pe cale orală este că lectinele din vâsc pot, de exemplu, să intre în contact direct cu tumorile care sunt localizate la nivelul cavității bucale, la nivelul esofagului sau al tractului gastro-intestinal și, astfel, pot exercita un efect citotoxic direct asupra celulelor tumorale. Un alt avantaj al administrării orale este că se evită implicarea personalului medical. Astfel, sugerăm că administrarea pe cale orală a preparatelor de vâsc ce conțin lectine este o alternativă foarte bună pentru formele convenționale de tratament al cancerului.

 

Roman Huber, Jürgen Eisenbraun, Barbara Miletzki, Michael Adler, Rainer Scheer, Reinhild Klein, Christoph H. Gleiter

REZUMAT

Cunoașterea farmacocineticii lectinelor naturale din vâsc (nML) este esențială pentru studiile viitoare cu preparate din vâsc. Studiile făcute asupra administrării intravenoase a unei proteine recombinante de tipul II, inactivatoare a ribozomilor (rML), analogă nML, au relevat un timp de înjumătățire de aproximativ 13 minute în cazul pacienților bolnavi de cancer. Studiul clinic de față a fost realizat pentru a descrie farmacocinetica nML.

 

 

Părțile folosite: frunzele și rămurelele tinere

Ingredientele active: viscotoxina, alcaloizi din vâsc și trei lectine (lectina specifică lactozei, lectina specifică galactozei și lectina specifică N-acetil galactozaminei).

Preparatele din vâsc sunt bine tolerate, neobservându-se fenomene semnificative de toxicitate.

Vâscul a fost introdus în tratamentul pacienților bolnavi de cancer în 1917. Rudolf Steiner (1861-1925), fondatorul Societății pentru Cercetarea Cancerului, în Arlesheim (Elveția) a fost primul care a menționat proprietățile imunostimulatoare ale vâscului, sugerând folosirea lui ca o terapie ajutătoare în cazul pacienților cu cancer. Terapia cu extract de vâsc a pacienților bolnavi de cancer este folosită în Europa de peste șase decenii în cazul a mii de pacienți. Extractele din plantă sunt folosite în special sub formă de injecții. Actualmente sunt mai multe preparate din vâsc folosite în mai multe țări împotriva diferitelor tipuri de cancer:

 

A.M. Gray si P. R. Flatt

 

School of Biomedical Sciences, University of Ulster, Coleraine, Northern Ireland BT52 1SA, UK

 

Rezumat

Viscum album (vâscul) este cunoscut în ceea ce privește folosirea sa tradițională ca tratament pentru pacienții bolnavi de diabet. În testele acute de 20 de minute, un extract apos de vâsc de 1-10 mg/ml a stimulat secreția de insulină din celulele clonale pancreatice B într-o manieră crescătoare, pas cu pas. Acest efect a fost abolit de 0,5 mM diazoxid și expunerea în prealabil la extractul de vâsc nu a modificat stimularea secreției de insulină indusă de 10 mM L-alanină, negând astfel un efect negativ asupra viabilității celulelor. Efectul eliberării de insulină al extractului de vâsc nu a fost modificat de 16,7 mM glucoză, L-alanină (10 mM), 3-izobutil-1-metilxantină (IBMX) (1 mM), sau de o concentrație depolarizantă de KCl (25 mM). Abilitatea extractului de a spori secreția de insulină nu depinde de folosirea căldurii în timpul preparării extractului și nu a fost mediată de lectine. Aceste rezultate demonstrează prezența in Viscum album a unor substanțe naturale care eliberează insulina, aspect care poate contribui la proprietatea antidiabetică raportată a plantei.

 

 

I.F. Pryme, S. Bardocz, A. Pusztai and S.W.B. Ewen

 

REZUMAT

S-a arătat că limfomul non-Hodgkin murin (NHL) este redus prin adăugarea lectinelor ML-I în dietă. Caracteristicile morfologice ale tumorilor NHL în cazul cobailor hrăniți cu diete ce conțin lectină din vâsc (ML-I) sunt diferite de acelea ale cobailor din grupul de control. Gradul activității mitotice a fost mai scăzut și zona nucleară a fost mai redusă. Gradul infiltrării limfocitare a fost crescut în cazul tumorilor de la cobaii hrăniți cu ML-I și acesta a fost însoțit de o incidență crescută a corpurilor apoptotice. Observația vizuală a tumorilor NHL din cazul indivizilor hrăniți cu o dietă ce conține ML-I a evidențiat o vascularizație slabă în contrast cu situația cobailor din grupul de control, cărora li s-a administrat hrană normală. O reducere majoră a numărului de capilare sanguine în cazul tumorilor NHL a fost confirmată prin evaluarea microscopică a secțiunilor tumorale. Rezultatele au sugerat existența unui răspuns anti-angiogenic în cazul cobailor cărora li s-a administrat ML-I. Astfel, administrarea ML-I, comparativ cu dieta de control, a condus la mai multe schimbări identificabile în morfologia tumorilor NHL, schimbări aflate în concordanță cu observarea reducerii masei tumorale. În 25% dintre cobaii hrăniți cu ML-I timp de 11 zile, nu s-a mai observat nicio evidență histologică a tumorii viabile. Studiile morfologice ale intestinului subțire au indicat că (a) lectina induce hiperplazia și că (b) lectina se leagă cu aviditate de țesutul limfoid al plăcilor Peyer. S-a evidențiat endocitoza limitată a lectinei. Un experiment unde ML-3 a fost adăugată în dieta cobailor la trei zile după inocularea celulelor tumorale a arătat că lectina a fost capabilă să încetinească creșterea tumorii. Rezultatele arată că lectinele ML din vâsc induc efecte puternice anticancer atunci când sunt administrate pe cale orală.

 

 

Eva-Maria Boneberg și Thomas Hartung

Biochemical Pharmacology, University of Konstanz, Konstanz, Germany

Rezumat

Au fost examinate in vitro proprietățile imunomodulatoare ale preparatului Lektinol (standardizat din punctul de vedere al conținutului de lectină 1 din vâsc) și ale lectinei-1 recombinante din vâsc (rML-1) prin analizarea modificărilor în ceea ce privește răspunsul citokinelor din sângele total la om. Lektinolul sau rML-1 singure nu au indus nicio eliberare de citokină în sângele total nestimulat. Totuși, eliberarea factorului de necroză tumorală alfa (TNF alfa) indusă cu ajutorul lipopolizaharidei (LPS) a fost crescută și secreția de inteleukină (IL)-10 a fost redusă de Lektinol la o concentrație de lectină-1 din vâsc (ML-1) de 0,5-5 ng/ml, în vreme ce secreția indusă prin LPS de IL-1 beta, IL-6, IL-12 și interferon gamma nu a fost afectată. Lektinolul nu a modificat faza inițială a producerii de TNF alfa, dar a menținut nivelurile de TNF alfa mai mult decât în cazul grupului de control cu LPS. Lectina recombinantă ML-1, dar nu doar lanțul B recombinant singur, a sporit, de asemenea, eliberarea de TNF alfa și a redus eliberarea de IL-10. Suntem de părere că creșterea eliberării de TNF alfa se datorează unei inhibări specifice a IL-10 de către Lektinol. Această concluzie se bazează pe observația că blocarea IL-10 format endogen printr-un anticorp cu rol de neutralizare conduce la o creștere similară a TNF alfa în faza de producere după stimularea cu LPS. Această ipoteză a fost, de asemenea, coroborată cu descoperirea faptului că atunci când IL-10 format endogen a fost blocat, Lektinolul nu a mai putut spori eliberarea de TNF alfa. Aceste rezultate indică faptul că Lektinolul modulează răspunsul citokinelor din sângele total la om la LPS într-o manieră proinflamatorie, fapt care poate fi datorat ML-1.

 

 

Dr. Mitchell Gaynor

Fondatorul și Președintele societății Gaynor Integrative Oncology

În termeni simpli, cancerul este un grup de celule care nu sunt în stare să moară ca celulele normale. Celulele noastre trec printr-un proces numit apoptoză, care înseamnă moartea celulelor. Acesta este procesul pe care corpul nostru îl folosește pentru a înlătura celulele îmbătrânite care nu mai sunt de folos. Și fără apoptoză, celulele îmbătrânite, care nu sunt într-o stare optimă, nu funcționează ca o celulă nouă. Acest fapt conduce la funcționarea defectuoasă a sistemelor corpului.

S-a dovedit faptul că fitonutrienții, precum cei din extractul de vâsc, redau capacitatea celulelor canceroase de a muri, astfel încât acestea nu continuă să crească necontrolat. Astfel, studiile de laborator au arătat că extractele din vâsc prezintă efecte proapoptotice față de celulele canceroase, cu alte cuvinte promovează moartea acestor celule.

 

 

Introducere

Viscum album (vâscul european) este folosit în medicină de mai multe secole. Hildegard von Bingen (1098-1179) dă mai multe indicații pentru folosirea pe cale orală a vâscului. La începutul secolului XX, Rudolf Steiner (1861-1925) a fost cel care a sugerat folosirea parenterală a vâscului în tratamentul pacienților bolnavi de cancer. Așadar, din 1923, Viscum album a început să fie studiat și apoi folosit în domeniul oncologiei. În ultima decadă a secolului XX, vâscul, în calitate de imunomodulator, a fost studiat, de asemenea, în infecțiile virale cronice cum ar fi HIV/AIDS, infecțiile cu Human Papiloma Virus (HPV) la femeile cu displazie cervicală și infecția cu hepatită C (HCV).

 

Este binecunoscut faptul că extractele din vâsc european (Viscum album, Laranthaceae) declanșează o serie de activități biologice, cum ar fi producția de citokină la nivelul celulelor imunitare, creșterea activității celulelor naturale ucigașe (NK) și activitatea imunoajutătoare.

 

 

Vâscul este folosit din 1917 ca agent anticancer. Aproape totdeauna a fost administrat sub formă de injecție subcutanată. Rudolf Steiner a fost cel din spatele acestei terapii și, chiar de la început, el a spus că, pentru ca tratamentul cu vâsc să fie eficient, este important ca pacientul să aiba o reacție febrilă după administrarea preparatului din vâsc pe cale injectabilă, subcutanată. O creștere a temperaturii în jur de 38°C, însoțită de o normalizare a curbei de temperatură a pacientului a fost considerată satisfăcătoare.

Producătorul de preparate de vâsc Abnoba Heilmittel GmbH a susținut în ultimii 15 ani părerea că creșterile de temperatură de mai sus, slabe către moderat, sunt insuficiente. Dacă vrei ca tumora să fie redusă sau să dispară în timpul terapiei cu vâsc, sunt necesare creșteri ale temperaturii în jurul valorilor de 39-40°C.

Aceste reacții pot fi obținute ușor atunci când un pacient care nu a primit anterior un tratament cu vâsc primește o doză de început mai mare decât în mod obișnuit. Această doză ar putea fi Abnoba Viscum Fraxini (vâsc de pe frasin) 20 mg subcutanat. Probabil, datorită conținutului foarte ridicat de lectine, acest tip de vâsc este preparatul preferat pentru terapia prin febră.

Cele mai bune rezultate au fost obținute atunci când s-au administrat 20 mg la ora 3 PM. Știința care ne spune că medicamentele lucrează diferit depinzând de momentul din zi în care au fost administrate este numită cronobiologie.

Dacă Fraxini 20 mg este administrat la ora 3 PM, temperatura va începe să crească la ora 1 AM noaptea și la ora 1 PM a doua zi temperatura va atinge valoarea maximă, care este de 39,5-40°C, cu variații individuale. Pacienții cu o temperatură uzuală mai scăzută, în jur de 35-36°C, este posibil să nu atingă o temperatură mai ridicată de 38-39°C. Această creștere a temperaturii dispare de obicei după câteva zile.

De asemenea, pacientul suferă o reacție locală pe piele la locul injecției, care poate fi foarte ușor de 10 cm în diametru. Dacă aceasta devine foarte dureroasă, poate fi tratată cu o pungă cu gheață și cu un gel folosit de obicei pentru arsuri. De asemenea, poate fi folosit un agent antiinflamator. Totuși, nu trebuie administrate antibiotice. Această reacție locală după injecțiile cu vâsc nu are nimic de-a face cu infecția sau cu formarea vreunui abces și adesea dispare în câteva zile.

Acest tratament poate fi repetat o dată pe săptămână în primele 4 săptămâni și atunci veți descoperi că reacția termică scade sau chiar dispare dupa 4-6 injecții.

Este foarte de dorit ca orice terapie cu vâsc să înceapă în acest fel, cu cel puțin patru injecții în doză ridicată care să inducă febra pe parcursul primei luni. Aceasta conduce la rezultate semnificativ mai bune.

După un asemenea start febril al terapiei cu vâsc, care poate, de asemenea, să aibă loc și cu alți compuși ai vâscului, pacientul intră într-o perioadă subfebrilă în care reacțiile termice sunt substanțial mai scăzute, de obicei, între 37,5 și 38°C.

După aceasta, vâscul își arată efectul asupra temperaturii printr-o armonizare a curbei de temperatură, în timpul căreia se obține o normalizare a curbei de temperatură haotice, prezentă la pacienții bolnavi de cancer. Aceasta este demonstrată de:

1. lipsa unui ritm circadian normal;

2. o temperatură, adesea, mult mai scăzută decât temperatura normală de 37°C dimineața și 37,5°C noaptea, măsurată rectal;

3. o amplitudine mică sau absentă (diferența dintre temperatură dimineața și temperatură seara).

Continuând terapia cu vâsc, se obțin o normalizare gradată a nivelului de temperatură, un ritm circadian normal și o amplitudine satisfăcătoare a temperaturii. Pentru aceasta, în principiu, poate fi utilizat oricare dintre compușii pe bază de vâsc care sunt pe piață (Helixor, Iscador, Viscum Abnoba, Eurixor, Lektinol, Viscumin etc.). Diferitele firme care produc preparate pe bază de vâsc folosesc vâsc de pe copaci gazdă diferiți (măr, pin, molid, stejar, frasin și mulți alții).

Doza este crescută succesiv până la doza de menținere dorită, care este administrată în mod normal o dată la două zile sau de 3 ori pe săptămână. Acest tratament poate continua apoi neschimbat timp de ani întregi, dar, de asemenea, poate fi redus gradat, făcându-se injecții mai rar dacă starea sănătății pacientului o permite. Desigur, dacă starea sănătății o cere, doza poate fi crescută sau se poate apela la vâscul de pe alt copac gazdă sau la un compus din vâsc complet diferit. Oricum, nu este recomandată încetarea completă a tratamentului în cazul pacienților cu cancer.

Patrick J. Mansky

Laboratory of Clinical Investigation, National Center for Complementary and Alternative Medicine, National Institutes of Health, Bethesda, MD.

Rezumat

De zeci de ani, extracte și preparate din planta parazită numită vâsc (Viscum album) au fost folosite în tratamentul cancerului. Numeroase studii preclinice și in vitro au raportat efecte imunostimulatoare, citotoxice și proapoptotice. Traducerea acestor efecte într-un răspuns clinic continuă să pună probleme. În vreme ce un număr important de studii clinice au dovedit sporirea calității vieții, datele referitoare la eficiența vâscului în ceea ce privește prelungirea ratei de supraviețuire a pacienților bolnavi de cancer sunt contradictorii și de o calitate variabilă. Astfel, lipsesc date provenite din studiile clinice privitoare la toxicitatea și farmacocinetica componentelor vâscului, cunoscute pentru activitatea lor in vitro sau preclinică. Tratamentul cu vâsc este o formă larg utilizată a medicinei complementare și alternative (CAM) pentru pacienții bolnavi de cancer și cercetările referitoare la utilizarea acestui tratament pun problema traducerii datelor preclinice în termenii unei eficiențe clinice demonstrabile și, de asemenea, pun problema abordării specifice CAM în calitate de componentă a sistemelor complexe de tratament al cancerului.

 

Huber R, Klein R, Berg PA, Lüdtke R, Werner M.

Sursa: Centrul pentru Medicină Complementară/Departamentul de Medicină Internă II, Spitalul Universitar Freiburg, Germania

Rezumat

Preparatele din vâsc, care sunt des utilizate de către pacienții cu cancer din Germania au proprietăți imunomodulatoare in vitro și in vivo. Scopul acestei evaluări a fost să determine și să compare efectele unui preparat din vâsc bogat în lectină (Iscador Qu [IQ] special, Weleda Company, Schwäbisch, Gmünd, Germany) și ale unui preparat din vâsc sărac în lectină, dar bogat în viscotoxină (Iscador Pini [IP] Weleda Company) asupra parametrilor clinici și hematologici la subiecți sănătoși.

 

 

Părțile folosite: frunzele și rămurelele tinere

Ingredientele active: viscotoxina, alcaloizi din vâsc și trei lectine (lectina specifică lactozei, lectina specifică galactozei și lectina specifică N-acetil galactozaminei).

Preparatele din vâsc sunt bine tolerate, neobservându-se fenomene semnificative de toxicitate.

Vâscul a fost introdus în tratamentul pacienților bolnavi de cancer în 1917. Rudolf Steiner (1861-1925), fondatorul Societății pentru Cercetarea Cancerului, în Arlesheim (Elveția) a fost primul care a menționat proprietățile imunostimulatoare ale vâscului, sugerând folosirea lui ca o terapie ajutătoare în cazul pacienților cu cancer. Terapia cu extract de vâsc a pacienților bolnavi de cancer este folosită în Europa de peste șase decenii în cazul a mii de pacienți. Extractele din plantă sunt folosite în special sub formă de injecții. Actualmente sunt mai multe preparate din vâsc folosite în mai multe țări împotriva diferitelor tipuri de cancer:

 

Vâscul este o plantă semiparazită care crește pe mai multe tipuri de copaci obișnuiți, precum mărul, stejarul, pinul și ulmul. Extractul de vâsc a fost folosit din vremuri străvechi pentru a trata mai multe probleme de sănătate, cum ar fi epilepsia, hipertensiunea, durerile de cap, simptomele de la menopauză, infertilitatea, artrita și reumatismul.

Vâscul este una dintre plantele cele mai studiate în ceea ce privește terapiile complementare și alternative pentru pacienții bolnavi de cancer. În anumite țări europene, extractele preparate din vâsc sunt printre cele mai prescrise terapii pentru acești pacienți.

 

Amigdalina este o glicozidă izolată inițial din semințele copacului Prunus dulcis, varianta amara, semințe numite și migdale amare de către Pierre-Jean Robiquet și Antoine Boutron-Charlard în 1830 și studiată ulterior de Liebig și Wöhler în 1830. Mai multe specii din genul Prunus, incluzând Caisul (Prunus armeniaca) și Cireșul amar (Prunus serotina) conțin, de asemenea, amigdalină.

De la începutul anilor ’50, atât amigdalina, cât și o forma modificată, numita laetril, sau vitamina B17, au fost promovate ca fiind utile în tratarea cancerului. Totuși, niciunul dintre acești compuși și nici vreun derivat de-al lor nu sunt vitamine în adevăratul sens al cuvântului, iar la momentul actual există controverse privind eficiența lor. Aceste substanțe  sunt periculoase atunci când sunt administrate oral, putând fi letale dacă sunt administrate pe această cale în cantitati ridicate, datorită faptului că anumite enzime (în particular glucozidaza, care este prezentă în intestinul subțire (în funcție de dietă), precum și în variatele tipuri de semințe, comestibile sau necomestibile, inclusiv în samburii de caise, acționează asupra acestor substanțe, rezultând acidul cianhidric. Promovarea laetrilului în tratamentul cancerului a fost descrisă în literatura medicală ca un exemplu  de escrocherie, însă unele studii recente arată totuși că amigdalina are efecte antitumorale, antiinflamatoare, și nu numai.

 

Din detaliile pe care le vom prezenta în continuare, puteți vedea că în realitate, majoritatea celor care comercializează aceste produse, fie nu le cunosc, fie mențin în mod deliberat o anumită confuzie, pentru a asocia amigdalina cu vitamina B17 (laetril), deși amigdalina nu este o vitamină, chiar dacă ea este un compus natural, care poate fi extrem de util, dar care trebuie utilizat cu atenție.

 

În anul 1950, după mulți ani de studii și cercetări, un biochimist dedicat, pe nume Dr. Ernest T. Krebs Jr., a izolat o substanță nouă pe care a considerat-o vitamină, numind-o B17. Cu trecerea timpului, mulți oameni au devenit convinși că doctorul Krebs a descoperit în sfârșit un mecanism de control pentru multe dintre tipurile de cancer, o convingere pe care tot mai mulți oameni o împărtășesc astăzi. Atunci, în 1950, Ernest Krebs habar nu avea ce valuri urma să stârnească în lumea medicală descoperirea sa. Companiile farmaceutice multinaționale, aflându-se în imposibilitatea de a își aroga drepturile exclusive asupra acestei substanțe, au lansat un atac virulent fără precedent  împotriva cunoașterii efectelor ei și împotriva folosirii ei într-un cadru medical legal, aceasta în ciuda faptului că dovezile zguduitoare despre eficiența acestei vitamine în controlul unor  forme de cancer abundă în întreaga lume. Apare o întrebare firească: de ce medicina ortodoxă a declarat război împotriva acestei abordări nemedicamentoase a cancerului? G. Edward Griffin, autor al cărții Lumea fără cancer, susține că răspunsul nu trebuie să-l căutam în știință, ci în politică, și acest răspuns ține de planurile economice și politice ascunse ale celor care urmăresc să aibă în mâinile lor frâiele lumii, inclusiv în ceea ce privește sectorul medical.

 

 

Biochimistul Ernest T. Krebs Jr. a presupus că boala canceroasă ar fi putea fi preîntâmpinată de consumul de nitrilozide, precum amigdalina. Se pare că grupurile de persoane sau populațiile care au avut o dietă bogată în nitrilozidă (cum ar fi amigdalina, numită impropriu și vitamina B17), sau care au consumat voluntar alimente cu un conținut ridicat de nitrilozide, au cunoscut o incidență mai redusă a cazurilor de cancer.

Odată cu schimbarea obiceiurilor alimentare (în SUA de exemplu), multe alimente bogate în nitrilozide nu mai sunt consumate (meiul a fost înlocuit cu grâul) și, pe de altă parte, alimente care nu conțin nitrilozide au devenit preferate, aici amintind multe produse alimentare ambalate. Hrana ce prezintă cea mai mare cantitate de amigdalină este miezul sâmburilor de caise. Se spune (deși este o afirmație neverificată) ca fructele de felul caiselor sunt apeciate de populația Hunza, care consumă cantități importante din miezul sâmburilor de caise, și beneficiaza astfel de vitalitate, sănătate și longevitate. Acești oameni nu dezvoltă niciodată cancer până nu pleacă din ținuturile lor și nu încep să consume hrana omului modern. Totodată, amigdalina poate fi obținută din migdale, macadamia, hrișcă și mei.

Sunt mai bine de 1200 de plante care conțin nitrilozide, în cea mai mare parte în semințe. Sămânța este responsabilă pentru furnizarea substanțelor nutritive necesare apariției întregii plante sau a copacului, deci nu e de mirare că semințele sunt o sursă concentrată de hrană plină de vitamine care încurajează creșterea. Miezul sâmburelui de caisă are conținutul cel mai ridicat de amigdalină dintre toate plantele și carapacea exterioară dură a sâmburelui protejează partea centrală a miezului de deshidratare. Atunci când sâmburele este spart, vedem miezul mai moale din interior, care conține amigdalină, ce are un gust amărui. Totodată însă, acest miez conține și beta-glucozidază, care este responsabilă, atunci când amigdalina și beta-glucozidaza ajung în contact cu apa, de descompunerea gradată a amigdalinei.

Alte alimente care aduc în organism amigdalina sunt sorgul, porumbul, ierburile, semințele de in, meiul și migdalele amare. Trestia de zahăr a înlocuit în mare parte sorgul, și grâul a înlocuit meiul în obiceiurile alimentare nord-americane.

 

 

 

Rezumat: La pacienții cu cancer, cărora li s-a administrat amigdalină intravenos (4,5 gr/m2, echivalent cu circa 2gr/70kg) și oral (500 mg), li s-au determinat concentrațiile de amigdalină din plasmă și din urină, concentrația globală de acid cianhidric din sânge și concentrațiile de tiocianat din ser și din urină. După administrarea intravenoasă, s-au observat concentrații din substanța inițială de 1,401µg/ml, fără nicio creștere a concentrațiilor de acid cianhidric la nivelul plasmei și a tiocianatului la nivelul serului. După administrarea orală de amigdalină, concentrațiile din substanța initială în plasmă au fost mult mai joase, cu valoarea de vârf de 525ng/ml. Concentrațiile de acid cianhidric în sânge au crescut la 2,1µg/ml. Concentrațiile de tiocianat nu au crescut timp de mai multe zile, stabilizându-se la 38µg/ml de ser. Ingestia de migdale de către doi pacienți care luau amigdalină pe cale orală a crescut concentrațiile de acid cianhidric, comparativ cu valorile obținute după administrarea strict orală doar a amigdalinei.

 

Introducere

Amigdalina este o glucozidă cianogenică, și se găsește într-o varietate mare de specii de plante, fiind prezentă în mod notabil în sâmburii de caise și în migdalele amare. Amigdalina, numită în mod obișnuit laetril, a fost propusă ca substanță pentru prevenirea și tratarea eficientă a cancerului la oameni, deși unele rapoarte din literatura de specialitate nu arată un efect semnificativ al amigdalinei asupra sistemelor tumorale experimentale. Studiile farmacologice realizate asupra amigdalinei și a glicozidelor cianogenice asociate s-au focalizat asupra toxicității datorate eliberării de acid cianhidric. Beta-glucozidazele, prezente cu precădere în nuci și semințe conținând glicozide, hidrolizează amigdalina în două molecule de glucoză și o moleculă de mandelonitril. Cianohidrina este instabilă și se descompune repede în benzaldehidă și acid cianhidric. Această descompunere poate fi catalizată, de asemenea, de enzima numită nitrilază, o enzimă prezentă în plantele ce conțin glicozide. Toxicitatea amigdalinei a fost evidențiată la câini, hrănindu-i cu amigdalină și cu o pastă din migdale dulci (migdalele dulci conțin beta-glucozide și nitrilază, dar nu conțin glucozide cianogenice). Toxicitatea a fost clar legată de formarea acidului cianhidric. De asemenea, la șobolani au fost observate concentrații crescute de acid cianhidric în sânge, însoțite de simptome de intoxicare, după administrarea de amigdalină pe cale orală.

 

 

 

Vom reda în cele ce urmează un studiu realizat în 1975, de către National Cancer Institute, U.S.. Importanța sa constă în reliefarea unui anumit gen de inerție, în condițiile în care produsul la care se referă este totuși unul înalt controversat.

Amigdalina, sub formă injectabilă, este produsă de peste jumătate de secol, și comercializată uneori sub formă de Vitamina B17, sau Laetril, deși în general este vorba chiar despre amigdalină, extractul natural din sâmburi de caise, și nu despre forma sa semisintetică (care este Laetrilul).

Profitându-se de ignoranța publicului, și datorită utilizării sale oarecum ”ilegale”, el nefiind un medicament înregistrat și controlat, acest produs este comercializat fără a se face dovada standardizării sale și a respectării unei rețete corecte de fabricație. Acest fapt este de înțeles, având în vedere statutul său, iar de aici și până la o fraudă care continuă de circa jumătate de secol, a fost un pas mic. Este însă mai dificil să înțelegem totuși cum un astfel de studiu, precum și proprietățile fizico-chimice ale amigdalinei, au putut fi ascunse de către promotori fără rușine ai acestui produs, care totuși poate face foarte mult bine.

Vom prezenta mai jos o listă cu câteva dintre proprietățile fizico-chimice ale amigdalinei (laetril-ul având proprietăți asemănătoare, în ciuda structurii și masei moleculare diferite).

 

Nr. CAS

29883-15-6

Nume

Amigdalină

Formula chimică

C20H27NO11

Masa moleculară

457,43

Punct de topire

223-226°C

Solubilitate în apa

83 g/litru, 25°C

 

După cum se poate vedea din tabel, una dintre proprietăți este aceea a solubilității în apă. De remarcat că aceasta este de doar 83 g/litru. Ce înseamna aceasta?

 

Aceasta înseamnă că într-un flacon de 10 ml se vor putea dizolva maxim 0,83 g amigdalină!

 

Notă: 

Deși în cele scrise mai jos se precizează ca fiind favorabilă utilizarea amigdalinei pe cale orală, fie din sâmburi de caise fie sub formă de tablete, vă recomandăm să manifestați prudență maximă în aplicarea unor astfel de indicații. Ele au fost preluate din sursele originale, fiind totuși adaptate pentru o cât mai bună coerență, însă nu suntem neaparat de acord cu ele, deoarece este cunoscut că ingerarea amigdalinei poate fi toxică, în funcție de cantitatea ingerată și de sursa ei. Cu siguranță, câțiva sâmburi de caise nu vă vor ucide, însă din dorința de a se vindeca cât mai repede, știm că multe persoane ar fi capabile să mănânce cantități foarte mari zilnic. Atenție! Aceasta ar fi o idee foarte proastă!

 

Evaluarea tratamentului: acest tratament este foarte eficient pentru eliminarea celulelor canceroase și, de asemenea, ajută într-o anumită măsură la întărirea sistemului imunitar. Totusi, acest tratament nu conține substanțele nutritive eficiente care să ajute la rezolvarea problemelor celulelor necanceroase (de ex. prezența acidului lactic la nivelul acestor celule), probleme produse de către cancer, probleme datorate chimioterapiei, iradierii etc.

Mulți dintre pacienții care au cancer mor datorită problemelor care apar la nivelul celulelor necanceroase din organismul lor. Acest tratament pentru cancer nu este un tratament complet care să vizeze problemele cele mai serioase cu care se confruntă pacienții ce prezintă cancer în stadii avansate.

Totuși, în cadru clinic, în special în Mexic, sunt administrate pe cale intravenoasă doze ridicate de amigdalină. În aceste clinici, doctorii se ocupă, de asemenea, cu problemele legate de deteriorarea celulelor necanceroase și urmăresc refacerea sistemului imunitar.

În S.U.A., Administrația pentru Hrană și Medicamente (FDA), total coruptă, a început să persecute din nou clinicile de medicină naturistă care folosesc amigdalină (numită uneori și vitamina B17).

 

 

 

Park, Hae-Jeong; Yoon, Seo-Hyun; Han, Long-Shan; Zheng, Long-Tai; Jung, Kyung-Hee; Uhm, Yoon-Kyung; Lee, Je-Hyun; Jeong, Ji-Seon; Joo, Woo-Sang; Yim, Sung-Vin; Chung, Joo-Ho; Hong, Seon-Pyo
World journal of gastroenterology : WJG MEDLINE Abstracts – Sep 7, 2005

 

REZUMAT: Genele au fost împărțite în șapte categorii, conform cu funcția lor biologică; gene în legătură cu apoptoza, gene în legătură cu răspunsul imunitar, gene în legătură cu transducția semnalului, gene în legătură cu ciclul de viață al celulei, gene legate de creștere, gene legate de răspunsul la stres și gene în legătură cu transcripția. METODE: S-au comparat profilurile expresiei genelor din celulele SNU-C4 în cazul grupurilor tratate cu amigdalină (5mg/ml, 24 h) și al celor netratate cu amigdalină, utilizând analiza micromulțimilor cADN. Au fost selectate genele inhibate în cadrul analizei cADN și au fost investigate nivelurile mARN ale genelor prin RT-PCR. REZULTATE: Analiza a arătat că amigdalina a inhibat în special genele aparținând categoriei aflate în legătură cu ciclul de viață al celulei: exonucleaza 1 (EXO1), caseta care leagă ATP-ul, sub-familia F, membrul 2 (ABCF2), MRE11 recombinație meiotică omolog A (MRE11A), topoizomeraza (ADN) I (TOP1) și proteina de legătură FK506 proteina asociată1 12-rapamicin (FRAP1). Analiza RT-PCR a relevat că nivelurile mARN ale acestor gene au fost reduse, de asemenea, prin tratamentul cu amigdalină în cazul celulelor cancerului de colon SNU-C4 la om.

CONCLUZII: Aceste rezultate sugerează că amigdalina exercită un efect anticanceros prin scăderea genelor aflate în legătură cu ciclul de viață al celulelor în cazul celulelor cancerului de colon SNU-C4 la om și ar putea fi utilizată ca substanță terapeutică pentru tratarea acestei afecțiuni.

 

Hee-Young Kwon, Seon-Pyo Hong, Dong-Hoon Hahn si Jeong Hee Kim

Department of Biochemistry, College of Dentistry and Department of Oriental Pharmaceutical Sciences, Kyung Hee University, Seoul 130-701, Korea

 

Rezumat

Un ingredient important al Persicae semen este amigdalina, un compus cianogenic, numită și D-mandelonitril-?-gentiobioza. Rezultatele controversate referitoare la activitatea anticancerigenă a amigdalinei au apărut datorită conversiei amigdalinei în izomerul său inactiv, neoamigdalina. Pentru a inhiba procesul de epimerizare a amigdalinei s-a utilizat o nouă metodă simplă de fierbere în acid pentru prepararea extractului din Persicae semen. Analiza HPLC a relevat faptul că majoritatea amigdalinei din extract este, astfel, în forma activă, D. Acest extract din Persicae semen a fost folosit pentru a analiza efectul amigdalinei asupra proliferării celulelor și asupra inducției apoptozei la nivelul celulelor HL-60 din leucemia promielocitară la om. Astfel, s-a descoperit că extractul din Persicae semen a fost citotoxic pentru celulele HL-60 la concentrația de 6,4 mg/ml în prezența a 250nM de ?-glucozidază. Efectele antiproliferative ale extractului din Persicae semen par să fie datorate faptului că induce moartea celulelor prin apoptoză, știut fiind faptul că extractul din Persicae semen induce schimbări în morfologia nucleului celulei și fragmentarea ADN-ului la nivel internucleozomal.

 

 

Introducere

Cancerul cervical este actualmente una dintre bolile destul de răspândite, fiind, după opinia specialiștilor în domeniul medical, a doua cauză majoră a deceselor în rândul femeilor din întreaga lume, provocând decesul a aproximativ 280000 de femei în fiecare an. 80% dintre cazurile de cancer cervical sunt în țările aflate în curs de dezvoltare și această boala este, de asemenea, a doua cauză majoră a mortalității femeilor din SUA, cu vârste cuprinse între 21-39 ani. În ciuda progreselor făcute în radioterapie și chimioterapie, problemele legate de aceste terapii, precum efectele secundare și dezvoltarea rezistenței la medicamente, au rămas nerezolvate. Între timp, rata ridicată a mortalității provocate de cancerul cervical a rămas relativ neschimbată. Una dintre strategiile folosite pentru a rezolva aceste probleme este de a găsi noi tratamente și de a le include în modalitățile curente de abordare terapeutică a cancerului cervical. În această direcție, s-a remarcat faptul că amigdalina, o substanță ce conține în mod natural acid cianhidric, dobâdește reputație ca substanță complementară pentru tratamentul cancerului, aceasta datorită eficienței sale în inhibarea creșterii celulelor canceroase și datorită disponibilității sale pe piață. Prin urmare, este de dorit studierea aprofundată a mecanismelor anticancer prezente în cazul amigdalinei,precum și aplicațiile acestei substanțe in vivo.

 

 

Chang, Hyun-Kyung; Shin, Mal-Soon; Yang, Hye-Young; Lee, Jin-Woo; Kim, Young-Sick; ... [+]
Biological & pharmaceutical bulletin MEDLINE Abstracts – Aug 1, 2006

 

Cancerul de prostată este una dintre cele mai obișnuite forme de cancer non-epidermice la bărbați. Amigdalina este una dintre nitrilozide, substanțe care conțin în mod natural acid cianhidric și care se găsesc din abundență în semințele de plante din familia Rosaceae, care au fost folosite pentru a trata pacienții bolnavi de cancer și pentru a ușura durerile. În particular, D-amigdalina (D-mandelonitril-beta-D-gentiobiozidă) este cunoscută pentru efectele sale de distrugere selectivă a celulelor canceroase. Apoptoza, moartea programată a celulelor, este un mecanism important în tratamentul cancerului. În studiul de față, a fost preparat un extract apos de amigdalină din sâmburi de caise (Semen Armeniacae) și s-a cercetat dacă acest extract induce moartea prin apoptoză a celulelor canceroase DU145 și LNCaP, în  cancerul de prostată la om. Rezultatele cercetării relevă faptul că celulele canceroase DU145 și LNCaP tratate cu amigdalină au prezentat mai multe caracteristici morfologice ale apoptozei. Tratamentul cu amigdalină a crescut expresia proteinei Bax, o proteină pro-apoptotică, a scăzut expresia proteinei Bcl-2, o proteină anti-apoptotică, și a crescut activitatea enzimei caspază-3 la nivelul celulelor canceroase DU145 și LNCaP. Astfel, s-a demonstrat că amigdalina induce moartea prin apoptoză a celulelor canceroase DU145 și LNCaP, din cancerul de prostată la om, grație activării enzimei caspază-3 prin scăderea expresiei proteinei Bcl-2 și prin creșterea expresiei proteinei Bax. Prin aceasta, studiul de față relevă faptul că amigdalina poate fi o opțiune valoroasă în tratarea cancerului de prostată.

 

 

Cunshan Zhou, Lichun Qian, Haile Ma, Xiaojie, Yu, Youzuo Zhang, Wenjuang Qu, Xiaoxu Zhang, Wei Xia

 

REZUMAT

A fost testată citoactivitatea amigdalinei în forma simplă și în forma activată cu beta-D-glucozidază în ceea ce privește inhibiția creșterii și inducția apoptozei în cazul celulelor HepG2. Testul MTT de viabilitate a celulelor a dovedit faptul că toate mostrele de amigdalină au avut efect asupra proliferării celulelor HepG2, proporțional cu doza administrată și cu timpul de expunere a celulelor la amigdalină. IC50 pentru amigdalina pură și pentru amigdalina activată cu beta-D-glucozidaza, pentru un timp de 48 ore a fost de 458,10 mg/ml, respectiv 3,2 mg/ml. În plus, celulele apoptotice au fost evidențiate prin metoda colorării fluorescente AO/EB (acridina orange/bromura de etidiu) și prin analiza ciclului de viață al celulelor cu ajutorul citometriei în flux, folosind colorarea cu anexină V-FITC/PI. Astfel, rata apoptozei a crescut odată cu creșterea concentrației de amigdalină și a timpului de incubare. Aceste rezultate au fost comparate cu grupul de control și au relevat o diferență semnificativă (p<0,01). Toate aceste rezultate arată faptul că amigdalina nu avea o activitate citotoxică puternică asupra celulelor HepG2; totuși, amigdalina activată cu ajutorul beta-D-glucozidazei a manifestat o activitate citotoxică mult crescută și eficientă asupra acelorași celule HepG2. Așadar, concluzia este că folosirea acestei strategii de sporire a efectului amigdalinei poate fi aplicabilă cu succes în cazul tumorilor cu o activitate intensă.

 

 

 

Hwang, Hye-Jeong; Lee, Hye-Jung; Kim, Chang-Ju; Shim, Insop; Hahm, Dae-Hyun
Journal of microbiology and biotechnology MEDLINE Abstracts – Oct 1, 2008

 

Amigdalina este o glicozidă cianogenică prezentă în unele plante, în special în sâmburii fructelor de Rosaceae. În studiul de față au fost evaluate activitățile antiinflamatorii și analgezice ale amigdalinei, folosind o linie de celule indusa cu lipopolizaharide (LPS) in vitro și un șobolan cu artrită la nivelul gleznei, indusă cu ajutorul carrageenan-ului. Un mM de amigdalină a inhibat semnificativ expresiile mARN ale TNF-alfa și IL-1-beta cazul a 264,7 celule primare tratate cu LPS. Amigdalina (0,005, 0,05, 0,1 mg/kg) a fost injectată intramuscular imediat după inducerea durerilor artritice la șobolan cu ajutorul carrageenan-ului și efectul antiartritic al amigdalinei a fost testat prin măsurarea raportului de distribuție a greutății pe ambele picioare și circumferința gleznei și prin analizarea nivelelor de expresie a trei markeri moleculari ai durerii și ai inflamației (c-Fos, TNF-alfa, IL-1-beta) la nivelul coloanei vertebrale. Hiperalgezia gleznei artritice a fost atenuată cel mai semnificativ prin injecția cu 0,005 mg/kg amigdalină. La acest dozaj, expresiile c-Fos, TNF-alfa și IL-1-beta la nivelul coloanei vertebrale au fost semnificativ inhibate. Totuși, la un dozaj mai mare ca 0,005 mg/kg nu a mai fost observat efectul amigdalinei de calmare a durerii. Astfel, tratamentul cu amigdalină a atenuat eficient reacțiile dureroase la tratamentul cu LPS în cazul a 264,7 celule primare și în cazul artritei induse la șobolani cu ajutorul carrageenan-ului.

 

 

Cunshan Zhou, Lichun Qian, Haile Ma, Xiaojie, Yu, Youzuo Zhang, Wenjuang Qu, Xiaoxu Zhang, Wei Xia

 

REZUMAT

A fost testată citoactivitatea amigdalinei în forma simplă și în forma activată cu beta-D-glucozidază în ceea ce privește inhibiția creșterii și inducția apoptozei în cazul celulelor HepG2. Testul MTT de viabilitate a celulelor a dovedit faptul că toate mostrele de amigdalină au avut efect asupra proliferării celulelor HepG2, proporțional cu doza administrată și cu timpul de expunere a celulelor la amigdalină. IC50 pentru amigdalina pură și pentru amigdalina activată cu beta-D-glucozidaza, pentru un timp de 48 ore a fost de 458,10 mg/ml, respectiv 3,2 mg/ml. În plus, celulele apoptotice au fost evidențiate prin metoda colorării fluorescente AO/EB (acridina orange/bromura de etidiu) și prin analiza ciclului de viață al celulelor cu ajutorul citometriei în flux, folosind colorarea cu anexină V-FITC/PI. Astfel, rata apoptozei a crescut odată cu creșterea concentrației de amigdalină și a timpului de incubare. Aceste rezultate au fost comparate cu grupul de control și au relevat o diferență semnificativă (p<0,01). Toate aceste rezultate arată faptul că amigdalina nu avea o activitate citotoxică puternică asupra celulelor HepG2; totuși, amigdalina activată cu ajutorul beta-D-glucozidazei a manifestat o activitate citotoxică mult crescută și eficientă asupra acelorași celule HepG2. Așadar, concluzia este că folosirea acestei strategii de sporire a efectului amigdalinei poate fi aplicabilă cu succes în cazul tumorilor cu o activitate intensă.

 

 

Chang, Hyun-Kyung; Shin, Mal-Soon; Yang, Hye-Young; Lee, Jin-Woo; Kim, Young-Sick; ... [+]
Biological & pharmaceutical bulletin MEDLINE Abstracts – Aug 1, 2006

 

Cancerul de prostată este una dintre cele mai obișnuite forme de cancer non-epidermice la bărbați. Amigdalina este una dintre nitrilozide, substante care conțin în mod natural acid cianhidric și care se găsesc din abundență în semințele de plante din familia Rosaceae, care au fost folosite pentru a trata pacienții bolnavi de cancer și pentru a ușura durerile. În particular, D-amigdalina (D-mandelonitril-beta-D-gentiobiozida) este cunoscută pentru efectele sale de distrugere selectivă a celulelor canceroase. Apoptoza, moartea programată a celulelor, este un mecanism important în tratamentul cancerului. În studiul de față, a fost preparat un extract apos de amigdalină din sâmburi de caise (semen Armeniacae) și s-a cercetat dacă acest extract induce moartea prin apoptoză a celulelor canceroase DU145 și LNCaP, în  cancerul de prostată la om. Rezultatele cercetării relevă faptul că celulele canceroase DU145 si LNCaP tratate cu amigdalină au prezentat mai multe caracteristici morfologice ale apoptozei. Tratamentul cu amigdalină a crescut expresia proteinei Bax, o proteină pro-apoptotică, a scăzut expresia proteinei Bcl-2, o proteină anti-apoptotică, și a crescut activitatea enzimei caspaza-3 la nivelul celulelor canceroase DU145 si LNCaP. Astfel, s-a demonstrat că amigdalina induce moartea prin apoptoză a celulelor canceroase DU145 si LNCaP, din cancerul de prostată la om, grație activării enzimei caspaza-3 prin scăderea expresiei proteinei Bcl-2 și prin creșterea expresiei proteinei Bax. Prin aceasta, studiul de față relevă faptul că amigdalina poate fi o opțiune valoroasă în tratarea cancerului de prostată.

 

 

Strugala, G. J.; Rauws, A. G.; Elbers, R.
Biochemical pharmacology MEDLINE Abstracts – Jul 1, 1986

 

Prima fază a metabolismului amigdalinei la nivel intestinal a fost investigată în cazul intestinului subțire la șobolani, in vitro. Rezultatele arată că amigdalina este hidrolizată în prunasină, în special în zona peretelui jejunului proximal. Acest clivaj specific beta (1,6) hidrolitic glucozei terminale este dependent de pH și poate fi inhibat de glucono-delta-lactonă, un inhibitor potent al beta-glucozidazei lizozomale din intestinul șobolanului. Nu s-a observat nicio competiție între floridzină și lactoză vs. amigdalină. Niciuna dintre activitățile alfa sau beta enzimatice ale intestinului de mamifer (alfa glucozidaza, alfa amilaza) sau ale ficatului de mamifer (beta-galactozidaza, beta-glucuronidaza) nu au fost capabile să catalizeze hidroliza glucozei terminale din amigdalină la pH 5,0 pH, 7,0 sau pH 9,0. Mai mult, nu a fost observată nicio activitate metabolică a ficatului izolat de șobolan în ceea ce privește amigdalina și prunasina, vreme de 2 ore de perfuzie recirculantă. Totuși, conținuturile cecale ale șobolanilor obișnuiti au prezentat activități de hidrolizare atât asupra amigdalinei, cât și asupra prunasinei. Mandelonitrilul rezultat s-a disociat spontan în acid cianhidric și benzaldehidă. Așadar, rezultatele noastre arată că metabolismul amigdalinei, prin care este transformată în prunasină, având loc în porțiunea proximă a jejunului, este aparent mediată de activitatea enzimatică beta (1,6) glucozidaza a peretelui intestinal. Pe de altă parte, toxicitatea amigdalinei, datorată eliberării de acid cianhidric, necesită evident activitatea microbiologică a intestinului.

 

 

Hwang, Hye-Jeong; Kim, Pil; Kim, Chang-Ju; Lee, Hye-Jung; Shim, Insop; ... [+]
Biological & pharmaceutical bulletin MEDLINE Abstracts – Aug 1, 2008

 

Amigdalina este o glucozidă vegetală extrasă din sâmburii de fructe din familia Rosaceae, cum ar fi caisele, piersicile, migdalele, cireșele și prunele. Pentru a investiga efectul amigdalinei de alinare a durerilor, au fost provocate dureri la șobolani prin injectarea intraplantară de formalină și a fost evaluat efectul antinociceptiv al amigdalinei la doze de 0,1, 0,5, 1 și 10 mg/kcorp, prin observarea comportamentului nociceptiv, cum ar fi linsul, săgetăturile și scuturăturile, numărul neuronilor imunoreactivi Fos de la nivelul șirei spinării și expresia mARN a citokinelor inflamatorii de la nivelul țesutului cutanat plantar. Injecția intramusculară cu amigdalină a redus semnificativ durerea indusă cu ajutorul formalinei, atât în fazele timpurii (primele 10 min. dupa injecție), cât și în fazele târzii (10-30 min. dupa injecția inițială cu formalină). În timpul fazei târzii, amigdalina a redus durerile induse cu ajutorul formalinei, această activitate a amigdalinei fiind proporțională cu doza, aceasta nedepășind 1mg/kg. Analiza moleculara vizând c-Fos și citokinele antiinflamatorii, precum factorul alfa de necroză tumorală (TNF-alfa) și interleukina 1-beta (IL-1 beta), a dovedit, de asemenea, un efect semnificativ al amigdalinei, în acord cu rezultatele analizei comportamentului la durere.

Aceste rezultate sugerează ca amigdalina este eficientă pentru alinarea durerilor de natură inflamatorie și că ea poate fi folosită ca analgezic cu efecte antinociceptive și antiinflamatoare.

 

Murnane, J. M.; Ritter, S.
Pharmacology, biochemistry, and behavior MEDLINE Abstracts – Mar 1, 1985

 

Injecția intracerebroventriculară cu aloxan, o citotoxină pentru celulele pancreatice beta (B), provoacă deficiențe în hrănirea cu glucoză la șobolani. Scopul acestui experiment a fost de a vedea dacă afectarea procesului de hrănire cu glucoză, indusă cu ajutorul aloxanului, poate fi atenuată de către agenți care sunt antagonici față de toxicitatea aloxanului la nivelul celulelor B. Așadar, aloxanul a fost administrat la nivelul celui de-al patrulea ventricul cerebral, singur, sau în combinație cu D-glucoza, L-glutamina sau amigdalina, toate aceste substanțe fiind cunoscute ca antagoniste față de toxicitatea aloxanului asupra celulelor B, sau în combinație cu L-glucoza, care nu acționează antagonic față de toxicitatea de la nivelul celulelor B. S-a descoperit faptul că aloxanul a produs deficiențe în hrănirea cu glucoză, care nu au fost atenuate de administrarea aloxanului împreună cu L-glucoza sau L-glutamina. Astfel, șobolanii tratați cu aloxan/L-glucoza au mâncat 11%, respectiv 14% din aportul de hrană de control, după administrarea sistemică a substanței 2-deoxi-D-glucoza (2DG 250mg/kg) și administrarea la nivelul ventriculului al patrulea a substanței 5-tioglucoza (5TG, 120µg/5µl). Șobolanii tratați cu aloxan/L-glutamină au mâncat 20% și, respectiv, 22% din aportul de hrană de control după administrarea de 2DG și, respectiv, 5TG. În contrast cu aceste rezultate, D-glucoza și amigdalina (15mM) au stopat complet deteriorarea provocată de aloxan în hranirea cu glucoză și amigdalină simplă (10mM) a exercitat un efect protector parțial. Aceste rezultate pot indica faptul că susceptibilitatea la toxicitatea aloxanului la nivelul creierului depinde de caracteristicile celulare comune cu cele ale celulelor B.

Explicație suplimentară:

Deoarece aloxanul distruge selectiv celulele beta producătoare de insulină, de la nivelul pancreasului, el este utilizat în studiul diabetului, ca urmare a faptului că administrarea sa la rozătoare induce acestora diabet. Deși el nu are același efect asupra oamenilor (neavând efect asupra pancreasului nici chiar în doze foarte ridicate), el este totuși toxic în doze ridicate asupra ficatului și rinichilor.

 

 

Introducere

Cancerul cervical este actualmente una dintre bolile destul de răspândite, fiind, după opinia specialiștilor în domeniul medical, a doua cauză majoră a deceselor în rândul femeilor din întreaga lume, provocând decesul a aproximativ 280000 de femei în fiecare an. 80% dintre cazurile de cancer cervical sunt în țările aflate în curs de dezvoltare și această boala este, de asemenea, a doua cauză majoră a mortalității femeilor din SUA, cu vârste cuprinse între 21-39 ani. În ciuda progreselor făcute în radioterapie și chimioterapie, problemele legate de aceste terapii, precum efectele secundare și dezvoltarea rezistenței la medicamente, au rămas nerezolvate. Între timp, rata ridicată a mortalității provocate de cancerul cervical a rămas relativ neschimbată. Una dintre strategiile folosite pentru a rezolva aceste probleme este de a găsi noi tratamente și de a le include în modalitățile curente de abordare terapeutică a cancerului cervical. În această direcție, s-a remarcat faptul că amigdalina, o substanță ce conține în mod natural acid cianhidric, dobâdește reputație ca substanță complementară pentru tratamentul cancerului, aceasta datorită eficienței sale în inhibarea creșterii celulelor canceroase și datorită disponibilității sale pe piață. Prin urmare, este de dorit studierea aprofundată a mecanismelor anticancer prezente în cazul amigdalinei,precum și aplicațiile acestei substanțe in vivo.

 

 

Hee-Young Kwon, Seon-Pyo Hong, Dong-Hoon Hahn si Jeong Hee Kim

Department of Biochemistry, College of Dentistry and Department of Oriental Pharmaceutical Sciences, Kyung Hee University, Seoul 130-701, Korea

 

Rezumat

Un ingredient important al Persicae semen este amigdalina, un compus cianogenic, numită și D-mandelonitril-?-gentiobioza. Rezultatele controversate referitoare la activitatea anticancerigenă a amigdalinei au apărut datorită conversiei amigdalinei în izomerul său inactiv, neoamigdalina. Pentru a inhiba procesul de epimerizare a amigdalinei s-a utilizat o nouă metodă simplă de fierbere în acid pentru prepararea extractului din Persicae semen. Analiza HPLC a relevat faptul că majoritatea amigdalinei din extract este, astfel, în forma activă, D. Acest extract din Persicae semen a fost folosit pentru a analiza efectul amigdalinei asupra proliferării celulelor și asupra inducției apoptozei la nivelul celulelor HL-60 din leucemia promielocitară la om. Astfel, s-a descoperit că extractul din Persicae semen a fost citotoxic pentru celulele HL-60 la concentrația de 6,4 mg/ml în prezența a 250nM de ?-glucozidază. Efectele antiproliferative ale extractului din Persicae semen par să fie datorate faptului că induce moartea celulelor prin apoptoză, știut fiind faptul că extractul din Persicae semen induce schimbări în morfologia nucleului celulei și fragmentarea ADN-ului la nivel internucleozomal.

 

 

 

Park, Hae-Jeong; Yoon, Seo-Hyun; Han, Long-Shan; Zheng, Long-Tai; Jung, Kyung-Hee; Uhm, Yoon-Kyung; Lee, Je-Hyun; Jeong, Ji-Seon; Joo, Woo-Sang; Yim, Sung-Vin; Chung, Joo-Ho; Hong, Seon-Pyo
World journal of gastroenterology : WJG MEDLINE Abstracts – Sep 7, 2005

 

REZUMAT: Genele au fost împărțite în șapte categorii, conform cu funcția lor biologică; gene în legătură cu apoptoza, gene în legătură cu răspunsul imunitar, gene în legătură cu transducția semnalului, gene în legătură cu ciclul de viață al celulei, gene legate de creștere, gene legate de răspunsul la stres și gene în legatură cu transcripția. METODE: S-au comparat profilurile expresiei genelor din celulele SNU-C4 în cazul grupurilor tratate cu amigdalină (5mg/ml, 24 h) și al celor netratate cu amigdalină, utilizând analiza micromultimilor cADN. Au fost selectate genele inhibate în cadrul analizei cADN și au fost investigate nivelurile mARN ale genelor prin RT-PCR. REZULTATE: Analiza a arătat că amigdalina a inhibat în special genele aparținând categoriei aflate în legătură cu ciclul de viață al celulei: exonucleaza 1 (EXO1), caseta care leagă ATP-ul, sub-familia F, membrul 2 (ABCF2), MRE11 recombinație meiotică omolog A (MRE11A), topoizomeraza (ADN) I (TOP1) și proteina de legătură FK506 proteina asociată1 12-rapamicin (FRAP1). Analiza RT-PCR a relevat că nivelurile mARN ale acestor gene au fost reduse, de asemenea, prin tratamentul cu amigdalină în cazul celulelor cancerului de colon SNU-C4 la om.

CONCLUZII: Aceste rezultate sugerează că amigdalina exercită un efect anticanceros prin scăderea genelor aflate în legătură cu ciclul de viață al celulelor în cazul celulelor cancerului de colon SNU-C4 la om și ar putea fi utilizată ca substanță terapeutică pentru tratarea acestei afecțiuni.

 

Yang, Hye-Young; Chang, Hyun-Kyung; Lee, Jin-Woo; Kim, Young-Sick; Kim, Hong; ... [+]
Neurological research MEDLINE Abstracts – Jan 1, 2007

 

Amigdalina (D-mandelonitril-beta-D-gentiobioza) este un compus cianogenic, regăsit în migdalele dulci și amare, Persicae semen și Armeniacae semen. Amigdalina a fost folosită pentru tratarea pacienților bolnavi de cancer și pentru ușurarea durerilor. În studiul de față s-a preparat un extract apos de amigdalină din Armeniacae semen și s-a cercetat efectul amigdalinei asupra inflamației indusă cu ajutorul lipopolizaharidelor (LPS). METODE: Efectele amigdalinei extrase din semen Armeniacae asupra expresiilor mARN ale ciclooxigenazei stimulate cu ajutorul lipopolizaharidelor (LPS), (COX)-1, COX-2, și asupra sintazei indusă cu ajutorul oxidului nitric (iNOS) la nivelul celulelor microgliale BV2 de la cobai, au fost investigate folosind testul 3-(4,5-dimetiltiazol-2-il)-2,5-bromură difeniltetrazolium (MTT) și transcripția inversă în tehnica reacției de polimerizare în lanț (RT-PCR). Au fost studiate, de asemenea, efectele amigdalinei asupra sintezei prostaglandinelor E(2) și asupra producerii de oxid nitric, folosind testul imunologic și prin detectarea oxidului nitric. REZULTATE: Rezultatele cercetărilor arată că amigdalina a suprimat sinteza prostaglandinei E(2), precum și producerea de oxid nitric, prin inhibarea expresiilor mARN ale ciclooxigenazei COX-2 stimulată cu ajutorul lipopolizaharidelor și a sintazei indusă cu ajutorul oxidului nitric la nivelul celulelor BV2 de la cobai.

CONCLUZIE: Aceste rezultate arată că amigdalina exercită efecte antiinflmatorii și analgezice și face aceasta foarte probabil datorită faptului că suprimă expresiile mARN ale COX-2 și iNOS.

 

Introducere

Ateroscleroza este o boală inflamatorie a peretelui arterial. Hipercolestrolemia, fumatul, sexul masculin, hipertensiunea, diabetul și înaintarea în vârstă sunt, în general, factori de risc pentru ateroscleroză. Totusi, cercetările recente, prin rezultatele obținute, sugerează că răspunsurile imunitare înnăscute și adaptative joacă un rol important în patogenezia aterosclerozei. În acest proces sunt implicate și interacționează celulele endoteliale, macrofagele, celulele mușchilor netezi și limfocitele. Ca urmare a interacțiunii acestor factori, se formează placa aterosclerotică care influențează procesul de hrănire al organelor și în final conduce la probleme cerebrovasculare și la sindroame coronariene acute. S-a dovedit că produsul celulelor T CD4+(IFN-?, IL-10, IL-4 etc.), numit citokina, influențează mărimea și natura plăcii aterosclerotice. Studiile referitoare la influența sistemului imunitar asupra aterosclerozei s-au bucurat de un interes crescut în ultimii ani, în special în ceea ce privește celulele de reglementare T naturale. Cercetările anterioare au arătat că celulele Th1 au fost în detrimentul procesului aterosclerotic și, de asemenea, că celulele Th2 sau celulele naturale T ucigașe au contribuit și ele la dezvoltarea aterosclerozei. Două citokine majore, contra-regulatoare, precum IL-10, și factorul beta de transformare a creșterii (TGF-?) sunt necesare pentru funcțiile imunoregulatoare ale celulelor Treg naturale sau a celor adaptative induse prin antigen, care joacă un rol important în progresia bolii aterosclerotice. În plus, s-a descoperit că regulatorul de transcripție Foxp3 controlează funcționarea celulelor Treg CD4+CD25+ la cobai. Astfel, este bine cunoscut faptul că celulele Treg joacă un rol protector în progresia aterosclerozei și aceste celule sunt considerate a fi o țintă terapeutică pentru tratamentul aterosclerozei.

 

Notă: 

Deși în cele scrise mai jos se precizează ca fiind favorabilă utilizarea amigdalinei pe cale orală, fie din sâmburi de caise fie sub formă de tablete, vă recomandăm să manifestați prudență maximă în aplicarea unor astfel de indicații. Ele au fost preluate din sursele originale, fiind totuși adaptate pentru o cât mai bună coerență, însă nu suntem neaparat de acord cu ele, deoarece este cunoscut că ingerarea amigdalinei poate fi toxică, în funcție de cantitatea ingerată și de sursa ei. Cu siguranță, câțiva sâmburi de caise nu vă vor ucide, însă din dorința de a se vindeca cât mai repede, știm că multe persoane ar fi capabile să mănânce cantități foarte mari zilnic. Atenție! Aceasta ar fi o idee foarte proastă!

 

Evaluarea tratamentului: acest tratament este foarte eficient pentru eliminarea celulelor canceroase și, de asemenea, ajută într-o anumită măsură la întărirea sistemului imunitar. Totusi, acest tratament nu conține substanțele nutritive eficiente care să ajute la rezolvarea problemelor celulelor necanceroase (de ex. prezența acidului lactic la nivelul acestor celule), probleme produse de către cancer, probleme datorate chimioterapiei, iradierii etc.

Mulți dintre pacienții care au cancer mor datorită problemelor care apar la nivelul celulelor necanceroase din organismul lor. Acest tratament pentru cancer nu este un tratament complet care să vizeze problemele cele mai serioase cu care se confruntă pacienții ce prezintă cancer în stadii avansate.

Totuși, în cadru clinic, în special în Mexic, sunt administrate pe cale intravenoasă doze ridicate de amigdalină. În aceste clinici, doctorii se ocupă, de asemenea, cu problemele legate de deteriorarea celulelor necanceroase și urmăresc refacerea sistemului imunitar.

În S.U.A., Administrația pentru Hrană și Medicamente (FDA), total coruptă, a început să persecute din nou clinicile de medicină naturistă care folosesc amigdalină (numită uneori și vitamina B17).

 

 

Amigdalina este una dintre cele 14 nitrilozide naturale cunoscute; alte nitrilozide dintre acestea 14 se numesc prunasin, dhurrin si linamarin. Toate aceste molecule au un radical zaharat si un radical non-zaharat (aglucona) compus din acid cianhidric (HCN) si benzaldehida (Ph-CH=O) sau para-hydroxybenzaldehida (p-HO-Ph-CH=O) sau molecula de acetona (CH3-C(=O)-CH3).

Zahar-O-CH(Ph)-CN (Amigdalina, zaharul este dizaharida gentiobioza)

Zahar-O-CH(Ph)-CN (Prunasina, zaharul este monozaharida glucoza)

Zahar-O-CH(Ph-OH-p)-CN (Dhurrina, zaharul este monozaharida glucoza)

Zahar-O-C(CH3)2-CN (Linamarina, zaharul este monozaharida glucoza)

In natura sunt peste 1200 de specii de plante care contin nitrilozida. Ele provin din toata lumea, inclusiv din regiunile arctice. Unele dintre aceste plante sunt comestibile pentru animale si pentru oameni. O. L. Oke a consemnat faptul ca glicozidele cianogenetice (nitrilozide) au fost descoperite in urmatoarele plante obisnuite: porumb, sorg, mei, fasole de camp, fasole lima, fasole obisnuita, cartofi dulci, cassava, salata verde, seminte de in, migdale si seminte de lamaie, lime, cirese, mere, caise, struguri, prune si pere. In toate aceste plante mentionate si seminte, amigdalina este identica din punct de vedere chimic cu cea din migdalele amare. Este posibil ca nu toate aceste plante si seminte sa aiba complexul de enzime emulsina pentru a transforma amigdalina in acid cianhidric (HCN), benzaldehida si glucoza, acest complex de enzime fiind prezent cu siguranta in migdalele amare.

Nitrilozidele sunt interesante pentru ca sunt destinate sa functioneze ca un mecanism de aparare al plantei respective impotriva atacului ierbivorelor, insectelor si microorganismelor. Atunci cand unorganism incearca sa se hraneasca cu acea planta, nitrilozidele si enzimele care elibereaza acid cianhidric (HCN) care sunt stocate in diferite compartimente ale celulelor, interactioneaza, eliberand acidul cianhidric (HCN), potential mortal, care poate omori respectivul organism daca acesta digera o cantitate suficienta din planta in discutie.

 

Vom reda în cele ce urmează un studiu realizat în 1975, de către National Cancer Institute, U.S.. Importanța sa constă în reliefarea unui anumit gen de inerție, în condițiile în care produsul la care se referă este totuși unul înalt controversat.

Amigdalina, sub formă injectabilă, este produsă de peste jumătate de secol, și comercializată uneori sub formă de Vitamina B17, sau Laetril, deși în general este vorba chiar despre amigdalină, extractul natural din sâmburi de caise, și nu despre forma sa semisintetică (care este Laetrilul).

Profitându-se de ignoranța publicului, și datorită utilizării sale oarecum ”ilegale”, el nefiind un medicament înregistrat și controlat, acest produs este comercializat fără a se face dovada standardizării sale și a respectării unei rețete corecte de fabricație. Acest fapt este de înțeles, având în vedere statutul său, iar de aici și până la o fraudă care continuă de circa jumătate de secol, a fost un pas mic. Este însă mai dificil să înțelegem totuși cum un astfel de studiu, precum și proprietățile fizico-chimice ale amigdalinei, au putut fi ascunse de către promotori fără rușine ai acestui produs, care totuși poate face foarte mult bine.

Vom prezenta mai jos o listă cu câteva dintre proprietățile fizico-chimice ale amigdalinei (laetril-ul având proprietăți asemănătoare, în ciuda structurii și masei moleculare diferite).

 

Nr. CAS

29883-15-6

Nume

Amigdalină

Formula chimică

C20H27NO11

Masa moleculară

457,43

Punct de topire

223-226°C

Solubilitate în apa

83 g/litru, 25°C

 

După cum se poate vedea din tabel, una dintre proprietăți este aceea a solubilității în apă. De remarcat că aceasta este de doar 83 g/litru. Ce înseamna aceasta?

 

Aceasta înseamnă că într-un flacon de 10 ml se vor putea dizolva maxim 0,83 g amigdalină!

 

 

Rezumat: La pacienții cu cancer, cărora li s-a administrat amigdalină intravenos (4,5 gr/m2, echivalent cu circa 2gr/70kg) și oral (500 mg), li s-au determinat concentrațiile de amigdalină din plasmă și din urină, concentrația globală de acid cianhidric din sânge și concentrațiile de tiocianat din ser și din urină. După administrarea intravenoasă, s-au observat concentrații din substanța inițială de 1,401µg/ml, fără nicio creștere a concentrațiilor de acid cianhidric la nivelul plasmei și a tiocianatului la nivelul serului. După administrarea orală de amigdalină, concentrațiile din substanța initială în plasmă au fost mult mai joase, cu valoarea de vârf de 525ng/ml. Concentrațiile de acid cianhidric în sânge au crescut la 2,1µg/ml. Concentrațiile de tiocianat nu au crescut timp de mai multe zile, stabilizându-se la 38µg/ml de ser. Ingestia de migdale de către doi pacienți care luau amigdalină pe cale orală a crescut concentrațiile de acid cianhidric, comparativ cu valorile obținute după administrarea strict orală doar a amigdalinei.

 

Introducere

Amigdalina este o glucozidă cianogenică, și se găsește într-o varietate mare de specii de plante, fiind prezentă în mod notabil în sâmburii de caise și în migdalele amare. Amigdalina, numită în mod obișnuit laetril, a fost propusă ca substanță pentru prevenirea și tratarea eficientă a cancerului la oameni, deși unele rapoarte din literatura de specialitate nu arată un efect semnificativ al amigdalinei asupra sistemelor tumorale experimentale. Studiile farmacologice realizate asupra amigdalinei și a glicozidelor cianogenice asociate s-au focalizat asupra toxicității datorate eliberării de acid cianhidric. Beta-glucozidazele, prezente cu precădere în nuci și semințe conținând glicozide, hidrolizează amigdalina în două molecule de glucoză și o moleculă de mandelonitril. Cianohidrina este instabilă și se descompune repede în benzaldehidă și acid cianhidric. Această descompunere poate fi catalizată, de asemenea, de enzima numită nitrilază, o enzimă prezentă în plantele ce conțin glicozide. Toxicitatea amigdalinei a fost evidențiată la câini, hrănindu-i cu amigdalină și cu o pastă din migdale dulci (migdalele dulci conțin beta-glucozide și nitrilază, dar nu conțin glucozide cianogenice). Toxicitatea a fost clar legată de formarea acidului cianhidric. De asemenea, la șobolani au fost observate concentrații crescute de acid cianhidric în sânge, însoțite de simptome de intoxicare, după administrarea de amigdalină pe cale orală.

 

 

Biochimistul Ernest T. Krebs Jr. a presupus că boala canceroasă ar fi putea fi preîntâmpinată de consumul de nitrilozide, precum amigdalina. Se pare că grupurile de persoane sau populațiile care au avut o dietă bogată în nitrilozidă (cum ar fi amigdalina, numită impropriu și vitamina B17), sau care au consumat voluntar alimente cu un conținut ridicat de nitrilozide, au cunoscut o incidență mai redusă a cazurilor de cancer.

Odată cu schimbarea obiceiurilor alimentare (în SUA de exemplu), multe alimente bogate în nitrilozide nu mai sunt consumate (meiul a fost înlocuit cu grâul) și, pe de altă parte, alimente care nu conțin nitrilozide au devenit preferate, aici amintind multe produse alimentare ambalate. Hrana ce prezintă cea mai mare cantitate de amigdalină este miezul sâmburilor de caise. Se spune (deși este o afirmație neverificată) ca fructele de felul caiselor sunt apeciate de populația Hunza, care consumă cantități importante din miezul sâmburilor de caise, și beneficiaza astfel de vitalitate, sănătate și longevitate. Acești oameni nu dezvoltă niciodată cancer până nu pleacă din ținuturile lor și nu încep să consume hrana omului modern. Totodată, amigdalina poate fi obținută din migdale, macadamia, hrișcă și mei.

Sunt mai bine de 1200 de plante care conțin nitrilozide, în cea mai mare parte în semințe. Sămânța este responsabilă pentru furnizarea substanțelor nutritive necesare apariției întregii plante sau a copacului, deci nu e de mirare că semințele sunt o sursă concentrată de hrană plină de vitamine care încurajează creșterea. Miezul sâmburelui de caisă are conținutul cel mai ridicat de amigdalină dintre toate plantele și carapacea exterioară dură a sâmburelui protejează partea centrală a miezului de deshidratare. Atunci când sâmburele este spart, vedem miezul mai moale din interior, care conține amigdalină, ce are un gust amărui. Totodată însă, acest miez conține și beta-glucozidază, care este responsabilă, atunci când amigdalina și beta-glucozidaza ajung în contact cu apa, de descompunerea gradată a amigdalinei.

Alte alimente care aduc în organism amigdalina sunt sorgul, porumbul, ierburile, semințele de in, meiul și migdalele amare. Trestia de zahăr a înlocuit în mare parte sorgul, și grâul a înlocuit meiul în obiceiurile alimentare nord-americane.

 

 

În anul 1950, după mulți ani de studii și cercetări, un biochimist dedicat, pe nume Dr. Ernest T. Krebs Jr., a izolat o substanță nouă pe care a considerat-o vitamină, numind-o B17. Cu trecerea timpului, mulți oameni au devenit convinși că doctorul Krebs a descoperit în sfârșit un mecanism de control pentru multe dintre tipurile de cancer, o convingere pe care tot mai mulți oameni o împărtășesc astăzi. Atunci, în 1950, Ernest Krebs habar nu avea ce valuri urma să stârnească în lumea medicală descoperirea sa. Companiile farmaceutice multinaționale, aflându-se în imposibilitatea de a își aroga drepturile exclusive asupra acestei substanțe, au lansat un atac virulent fără precedent  împotriva cunoașterii efectelor ei și împotriva folosirii ei într-un cadru medical legal, aceasta în ciuda faptului că dovezile zguduitoare despre eficiența acestei vitamine în controlul unor  forme de cancer abundă în întreaga lume. Apare o întrebare firească: de ce medicina ortodoxă a declarat război împotriva acestei abordări nemedicamentoase a cancerului? G. Edward Griffin, autor al cărții Lumea fără cancer, susține că răspunsul nu trebuie să-l căutam în știință, ci în politică, și acest răspuns ține de planurile economice și politice ascunse ale celor care urmăresc să aibă în mâinile lor frâiele lumii, inclusiv în ceea ce privește sectorul medical.

 

 

 

Amigdalina este o glicozidă izolată inițial din semințele copacului Prunus dulcis, varianta amara, semințe numite și migdale amare de către Pierre-Jean Robiquet și Antoine Boutron-Charlard în 1830 și studiată ulterior de Liebig și Wöhler în 1830. Mai multe specii din genul Prunus, incluzând Caisul (Prunus armeniaca) și Cireșul amar (Prunus serotina) conțin, de asemenea, amigdalină.

De la începutul anilor ’50, atât amigdalina, cât și o forma modificată, numita laetril, sau vitamina B17, au fost promovate ca fiind utile în tratarea cancerului. Totuși, niciunul dintre acești compuși și nici vreun derivat de-al lor nu sunt vitamine în adevăratul sens al cuvântului, iar la momentul actual există controverse privind eficiența lor. Aceste substanțe  sunt periculoase atunci când sunt administrate oral, putând fi letale dacă sunt administrate pe această cale în cantitati ridicate, datorită faptului că anumite enzime (în particular glucozidaza, care este prezentă în intestinul subțire (în funcție de dietă), precum și în variatele tipuri de semințe, comestibile sau necomestibile, inclusiv în samburii de caise, acționează asupra acestor substanțe, rezultând acidul cianhidric. Promovarea laetrilului în tratamentul cancerului a fost descrisă în literatura medicală ca un exemplu  de escrocherie, însă unele studii recente arată totuși că amigdalina are efecte antitumorale, antiinflamatoare, și nu numai.

 

Din detaliile pe care le vom prezenta în continuare, puteți vedea că în realitate, majoritatea celor care comercializează aceste produse, fie nu le cunosc, fie mențin în mod deliberat o anumită confuzie, pentru a asocia amigdalina cu vitamina B17 (laetril), deși amigdalina nu este o vitamină, chiar dacă ea este un compus natural, care poate fi extrem de util, dar care trebuie utilizat cu atenție.

 

Această secțiune are ca subiect amigdalina și laetrilul - Vitamina B17.

 

Plus, desigur, alte informații corelate... Ele sunt necesare pentru a reface, în mod corect și competent, un tablou care a fost distorsionat atât de detractorii cât și de promotorii acestor substante, care pot juca un rol nebănuit atât în vindecarea unor afectiuni grave, cât și în îmbunătățirea calității vieții noastre.

 

Informatiile prezentate în continuare, în marea lor majoritate, nu sunt accesibile publicului. Prezentarea lor a însemnat o muncă amplă de documentare, care va continua, în măsura posibilităților. Datorită caracterului lor ”discret”, ele sunt disponibile doar cercetătorilor, iar puținele informații care ajung la public, sunt din păcate ”prelucrate”, fie de persoane care sunt împotriva oricărui curent naturist, fie de persoane care urmăresc doar să profite de pe urma bolilor oamenilor.

 

Am urmărit tocmai de aceea să punem într-o altă lumină subiectul și, chiar dacă unele materiale, cu caracter general, au fost preluate de pe site-uri de popularizare și comercializare a amigdalinei/vitaminei B17, le-am corectat acolo unde am socotit că este cazul.

 

În general, amigdalina este promovată (mai ales în mediul online) ca o substanță cu rol important în tratarea cancerului. Așa cum veți putea vedea din articolele de mai jos, utilizările potențiale ale amigdalinei sunt mult mai numeroase, fiind utilizabilă inclusiv pentru tratarea aterosclerozei, artritei, și având și efecte analgezice, antiinflamatorii.

 

Veți avea la dispoziție și detalii mai amănunțite despre tratamentele cu aceste substanțe, așa cum sunt ele recomandate de terapeuți cu experiență în acest domeniu. Desigur, fiind foarte important, va vom puncta și sursele posibile pentru produsele necesare unui astfel de tratament, cu comentariile de rigoare, acolo unde este cazul.

 

Vă sugerăm să citiți, atât cât vă este posibil, toate articolele de pe acest site. Marea lor majoritate vă vor fi utile, și cu siguranță veți afla și ințelege lucruri noi, chiar dacă sunteți deja în contact cu acest subiect.

 

Vă așeptăm cu orice sugestii sau întrebări, la oricare dintre adresele de e-mail sau numerele de telefon prezentate în pagina "Contact".

25,00 lei pe bucată AquaNano Negriol, ulei presat la rece din semințe de Nigella Sativa (negrilică, chimen negru), 100/200/500ml Alegeţi o variantă


Uleiul de negrilică conține peste 100 de componente care lucrează împreună sinergic: 20% proteine, 35% carbohidrați, 35-45% uleiuri vegetale și grăsimi, Omega3 și Omega6, ulei esențial 0,5-1,5%, oligoelemente și enzime.

Saponina Melathină are proprietăți puternic purificatoare și este folosit ca un laxativ și pentru distrugerea paraziților. Datorită compoziției, uleiul de negrilică este potrivit pentru distrugerea paraziților la copii, unde majoritatea remediilor vegetale ar fi prea mult pentru ei. Adăugat în hrană, uleiul de negrilică promovează absorbția nutrienților.Crește secreția și este considerat mucolitic și expectorant, lichefiind secreția bronșică și îndepărtând repede mucusul bronșic. Saponina melathină susține efectul curativ asupra metabolismului al principiului activ amar, nigellin, stimulând apetitul, digestia, contribuind la purificarea generală și la eliminare.

 

 

Nigelina susține, de asemenea, funcționarea ficatului și rinichilor.

Beta-sisterolul cunoscut pentru reducerea nivelului de colesterol și ajutorul în secreții.

Timochinona este un antioxidant, care inhibă formarea prostaglandinelor nedorite, este antiinflamator și are un efect de calmare a durerii. Are un efect coleretic (stimulează producția de bilă) și este bun pentru metabolismul grăsimilor și pentru detoxifiere.

 
Uleiurile esențiale au efectul holist de stimulare a eliberării de hormoni și de substanțe mesager prin stimularea olfactivă. De asemenea, uleiurile esențiale sunt digerate direct prin sistemul limfatic, curățând orice congestie la nivelul sistemului limfatic, lăsându-l pregătit să-și exercite funcția de curățare a sângelui (esențială în timpul oricărei boli).

Seleniul și Carotenul care s-a arătat că atenuează cancerul. Carotenul este convertit de către ficat în vitamina A, vitamină cunoscută pentru activitatea sa anticancerigenă.

Arginina care este esențială pentru creșterea copilului.

15 aminoacizi constituie conținutul proteic al seminței de negrilică, incluzând 8 din cei 9 aminoacizi esențiali. Aminoacizii esențiali nu pot fi sintetizați în corpul nostru în cantități suficiente și este necesar să fie preluați prin dietă.

Negrilica este, de asemenea, o sursă de calciu, fier, sodiu și potasiu. Fiind necesare doar în mici cantități pentru corpul nostru, funcția acestor elemente este de a acționa ca factori coesențiali în variate funcții ale enzimelor.


Producția Prostaglandinei E1

Premiul Nobel pentru Medicină a fost acordat în 1982 pentru cercetarea făcută asupra prostaglandinelor. Acizii grași sunt până la 50% polinesaturați și, așadar, sunt esențiali pentru ființele umane. Uleiul de negrilică poate fi comparat cu uleiul de Limba mielului și de Luminiță pentru conținutul său esențial, însă are chiar mai multe componente vindecătoare și este mai versatil. Tocmai acizii grași esențiali combinați cu uleiul volatil joacă un rol vital în formarea prostaglandinei E1 care armonizează sistemul imunitar.

Prostaglandina E1

•  Are un efect reglator asupra funcțiilor creierului, conducției nervoase și asupra eliberării substanțelor transmițător și mesager.
• Contribuie la scăderea presiunii sanguine și la vasodilatație și împiedică aglomerarea trombocitelor
• Reglează sistemul imunitar și activează limfocitele T, care sunt esențiale pentru apărarea corpului împotriva bolii.
• Inhibă procesele alergice
• Normalizează pielea inflamată
• Are un efect bronhodilatator
• Crește secreția hormonală pentru hormonul tiroidian și insulină, de exemplu.
• Reglează hormonii sexuali feminini, înainte de toate în timpul fazei luteale a ciclului, în sarcină și la menopauză.
• Are un efect anti-inflamator oprind eliberarea anumitor enzime care participă la generarea proceselor inflamatorii.

Prostaglandina E1 are un efect reglator și armonizant asupra sistemului imunitar. Ea generează un efect de calmare atunci când este o supra-reactivitate, cum este în cazul alergiilor și al astmului, unde timochinona din uleiul de negrilică susține, de asemenea, efectele anti-inflamatorii, bronhodilatatoare și efectul secretagog al prostaglandinei E1.

În mod similar, negrilica reglează sistemul imunitar slăbit prin creșterea capacității sale de a elimina radicalii liberi, tumorile și celulele canceroase.

by Maria Hurairah

Nigella sativa, cunoscut de asemenea sub numele de chimen negru, sămânță neagră, kalonji și haba al-barakah (numele arab) s-a dovedit prin nenumărate verificări că tratează cancerul. Există mai mult de 450 de verificări în ultimii 40 de ani pentru o gamă largă de boli, precum diabet, scleroză multiplă, Alzheimer, hepatită C și altele. La început, Nigella sativa a fost folosită pentru a trata migrenele și alergiile, dar descoperirile recente au arătat că această mică sămânță neagră este eficientă în distrugerea celulelor canceroase.

Tingfang Yi, Sung-Gook Cho, Zhengfang Yi, Xiufeng Pang, Melissa Rodriguez, Ying Wang, Gautam Sethi, Bharat B. Aggarwal and Mingyao Liu


Rezumat

Timochinona, un component extras din planta Nigella sativa, este folosit în scopuri medicale de mai bine de 2000 de ani. Studiile recente au raportat că timochinona prezintă efecte inhibitoare asupra proliferării mai multor linii de celule canceroase și asupra cancerului de prostată refractar la hormoni, prin suprimarea receptorului androgen și a E2F-1. Încă nu se știe dacă timochinona inhibă angiogeneza tumorală, pasul critic în cazul creșterii tumorale și al metastazelor. În acest studiu s-a descoperit că timochinona a inhibat eficient migrația celulelor endoteliale din vena ombilicală, invazia și formarea tubulilor. Timochinona a inhibat proliferrarea celulară și a suprimat activarea AKT și a kinazei reglate prin semnale extracelulare. Timochinona a blocat angiogeneza in vitro și in vivo, a oprit angiogeneza în cazul unui model xenograft de cancer de prostată la om (PC3) și a inhibat creșterea tumorii de prostată la om la o doză scăzută, aproape fără niciun efect secundar chemotoxic. Mai mult, s-a observat că celulele endoteliale au fost mult mai sensibile la apoptoza celulară indusă de timochinonă, la proliferarea celulară și inhibarea migrației, în comparație cu celulele canceroase PC3. Timochinona a inhibat factorul endotelial de creștere vasculară, a indus activarea kinazei reglată de semnalizarea extracelulară, dar nu a prezentat niciun efect inhibitor asupra activării receptorului 2 pentru factorul endotelial de creștere vasculară. În concluzie, rezultatele cercetării indică că timochinona inhibă angiogeneza și creșterea tumorală și ar putea fi folosită ca un medicament candidat în terapia pacienților bolnavi de cancer. [Mol Cancer Ther 2008;7(7):1789–96]

 

 

 

Abstract

Diabetes mellitus is a common chronic disease affecting millions of people world wide. Standard treatment is failing to achieve required correction of blood glucose in many patients. Therefore, there is a need for investigating potential hypoglycemic drugs or herbs to improve glycemic control in diabetic patients. Nigella sativa seeds were used as an adjuvant therapy in patients with diabetes mellitus type 2 added to their anti-diabetic medications. A total of 94 patient were recruited and divided randomly into three dose groups. Capsules containing Nigella sativa were administered orally in a dose of 1, 2 and 3 gm/day for three months. The effect of Nigella sativa on the glycemic control was assessed through measurement of fasting blood glucose (FBG), blood glucose level 2 hours postprandially (2 hPG), and glycosylated hemoglobin (HbA1c). Serum C-peptide and changes in body weight were also measured. Insulin resistance and beta-cell function were calculated usin the homeostatic model assessment (HOMA2). Nigella sativa at a dose of 2 gm/day caused significant reductions in FBG, 2hPG, and HbA1 without significant change in body weight. Fasting blood glucose was reduced by an average of 45, 62 and 56 mg/dl at 4, 8 and 12 weeks respectively. HbAlC was reduced by 1.52% at the end of the 12 weeks of treatment (P<0.0001). Insulin resistance calculated by HOMA2 was reduced significantly (P<0.01), while B-cell function was increased (P<0.02) at 12 weeks of treatment. The use of Nigella sativa in a dose of 1 gm/day also showed trends in improvement in all the measured parameters but it was not statistically significant from the baseline. However, no further increment in the beneficial response was observed with the 3 gm/day dose. The three doses of Nigella sativa used in the study did not adversely affect either renal functions or hepatic functions of the diabetic patients throughout the study period. In Conclusion: the results of this study indicate that a dose of 2 gm/ day of Nigella sativa might be a beneficial adjuvant to oral hypoglycemic agents in type 2 diabetic patients.

Anticancer Activities of Nigella Sativa (Black Cumin)

Introducere

Cancerul este una dintre amenințările majore în viața omului modern, fiind considerat ca fiind a doua cauză după infarctul de miocard (Grundy, 1991). Milioane de oameni mor în fiecare an datorită diferitelor tipuri de cancer în ciuda eforturilor uriașe de a găsi metode de control asupra acestei boli și de vindecare. În ultimul secol, s-au făcut mulți pași în știința medicală pentru controlul asupra bolilor. Dar multe boli, precum cancerul, nu sunt încă complet eradicate. Pentru a găsi terapii noi și autentice, oamenii de știință lucrează cu medicina tradițională sau populară în paralel cu medicina modernă. Nigella sativa este folosită în scopuri medicale de secole. Ea provine din Asia de Sud-Est și a fost folosită, de asemenea, în Egiptul antic, în Grecia, Orientul Mijlociu și Africa. În Islam, este privită ca fiind unul dintre cele mai bune medicamente disponibile (). Este o plantă cu flori, ale cărei semințe sunt folosite drept condiment. Sămânța este numită chimen negru, în latină fiind numită ”Panacea”, însemnând ”vindecă tot”; în arabă este numită ”Habbah Sawda” sau ”Habbat el Baraka”, tradus ca ”Sămânța binecuvântării”. De asemenea, este cunoscută ca ”Kalo jeera” (în Bangladesh), ”Kalonji” (în India) și ”Hak Jung Chou” (în China) (). Atât semințele, cât și uleiul extras din această plantă sunt folosite în scopuri medicale.

Substanțele active din N. sativa au efecte binefăcătoare împotriva multor boli, incluzând cancerul. De exemplu, sunt eficiente pentru diminuarea riscului de ateroscleroză prin scăderea nivelului de colesterol rău (LDL) și creșterea nivelului de colesterol bun (HDL) (); aceste substanțe din Nigella sativa exercită efecte terapeutice și protectoare în cazul diabetului, prin reducerea schimbărilor morfologice și prin păstrarea integrității celulelor pancreatice beta () și prin schimbarea binefăcătoare a activităților enzimelor hepatice (); sunt eficiente împotriva hipertensiunii (); au un efect puternic antihistaminic în ceea ce privește căile respiratorii la pacienții astmatici (); componentele plantei sunt agenți promițători în ceea ce privește tratamentul complementar specific pentru schistozomiază (); uleiul din semințe protejează țesutul renal de radicalii liberi de oxigen, împiedecând disfuncția renală și anormalitățile morfologice (). Timp de mii de ani, semințele, uleiul și extractele din Nigella sativa au fost folosite ca agent anticanceros de Unani, Ayurveda și de sistemul de medicină Chinezească care provin, respectiv, din Arabia, India-Bangladesh și China. Cercetarea științifică modernă cu investigarea activității anticancerigene a N. sativa este o afacere relativ recentă (în ultimii 20-30 de ani). Nu sunt atât de multe lucrări de cercetare în această direcție și în acest domeniu sunt foarte puține articole. Am căutat în bazele de date științifice cum ar fi Pubmed, Web of Science și Google scholar și am sintetizat informația științifică curentă referitoare la activitățile anticancerigene ale N. sativa, cu mecanismele de acțiune.

Rolul plantei N. sativa ca agent anticancerigen

În semnițele de N. sativa au fost descoperite multe substanțe active. Semințele conțin atât uleiuri esențiale, cât și proteine, alcaloizi și saponine ().  au descris cuantificarea prin HPLC a patru componenți farmacologici importanți: timochinona (TQ), ditimochinona (DTQ), timohidrochinona (THQ) și timolul (THY) în uleiul de semințe de N. sativa. S-a demonstrat că multe dintre activitățile biologice ale semințelor se datorează timochinonei, componentul major al uleiului esențial, care este prezent, de asemenea, și în uleiul stabilizat (). TQ este considerată a fi un agent puternic anti-oxidant (), anti-cancerigen și anti-mutegenic () (structura timochinonei este prezentată în Figura 1a). În plus, TQ este un compus relativ sigur, în special când este administrat pe cale orală la animalele de experiment (). Alfa hederina, o saponină triterpenică pentaciclică (structura în Figura 1b) izolată din semințele de N. sativa, s-a raportat de asemenea că prezintă o puternică activitate antitumorală in vivo ().

Figure 1
Structura chimică a agenților antitumorali izolați din N. sativa

Semințele și uleiul de N. sativa sau substanțele sale active precum TQ sunt eficiente împotriva diferitelor tipuri de cancer:

Cancerul de sânge

 au raportat că TQ prezintă efecte antiproliferative în cazul celulelor HL-60 de leucemie umană mieloblastică. Derivați din TQ au fost testați în cazul celulelor HL-60 și în cazul celulelor de melanom 518A2 de . Cercetătorii au descoperit că derivații din TQ induc apoptoza asociată cu destrămare ADN-ului, o reducere a potențialului membranei mitocondriale și o ușoară creștere a speciilor reactive de oxigen.  au observat că alfa-hederina a indus de asemenea moartea celulelor de leucemie murină P388 printr-o creștere a apoptozei, dependentă de doză și de timp.

Cancerul de sân

Extractele apoase și alcoolice din N. sativa s-a dovedit că sunt eficiente in vitro pentru inactivarea celulelor de cancer la sân MCF-7 (). N. sativa, în combinație cu melatonină și acid retinoic au redus efectele cancerigene ale DMBA (7,12-di-metilbenz(a)anthracen) în cazul carcinomului mamar la șobolani (). Derivați din TQ au fost testați în cazul cancerului de sân MCF-7/Topo de . Ei au descoperit că derivații au indus moartea celulară prin apoptoză.

Cancerul de colon

 au sugerat că TQ este anti-neoplastică și pro-apoptotică împotriva liniei de celule de cancer la colon HCT116.  au demonstrat că uleiul volatil de N. sativa are abilitatea de a inhiba carcinogeneza la colon în cazul șobolanilor, în stadiul post-inițiere, fără niciun efect secundar advers.  au sugerat TQ ca agent chimioterapeutic asupra celulelor de cancer de colon SW-626, cu eficiență similară aceleia a substanței 5-fluorouracil. Totuși, nu s-a detectat niciun efect al TQ asupra celulelor HT-29 (de adenocarcinom la colon) ().

Cancerul de pancreas

 au arătat că TQ, constituentul major al extractului de N. sativa, a indus apoptoza și a inhibat proliferarea în cazul celulelor de PDA (adenocarcinomul ductului pancreatic). De asemenea, ei au sugerat TQ ca un nou inhibitor al căilor pro-inflamatoare, fapt care oferă o strategie promițătoare care combină modalitățile de acțiune anti-inflamatoare cu cea proapoptotică. De asemenea, TQ poate opri activarea NF-kappa B indusă de gemcitabină sau oxaliplatină, rezultând sensibilizarea chimică a tumorilor pancreatice la terapiile convenționale (). Glicoproteina mucină 4 (MUC4) este exprimată aberant în cancerul pancreatic și contribuie la reglarea diferențierii, proliferării, metastazelor și la chimiorezistența celulelor de cancer pancreatic.  au evaluat efectul inhibitor al TQ asupra MUC4 în cazul celulelor de cancer la pancreas. Dar într-un studiu,  nu au descoperit niciun rol preventiv al TQ asupra celulelor MIA PaCa-2 (carcinom pancreatic).

Cancer hepatic

Activitatea citotoxică a semințelor de N. sativa a fost testată pe linia de celule de hepatom uman HepG2 de  și s-a constatat un efect inhibitor în proporție de 88% asupra celulelor HepG2 după 24 de ore de incubație cu diferite concentrații (0-50 mg/ml) de extract de N. sativa.  au raportat că administrarea orală de TQ este eficientă în creșterea activității chinon-reductazei și a glutation-transferazei și, astfel, face din TQ un agent profilactic promițător împotriva carcinogenezei chimice și a toxicității din cancerul hepatic.

Cancerul pulmonar

 au menționat activitatea antitumorală a alfa-hederinei din N. sativa împotriva LL/2 (carcinom pulmonar Lewis) la cobaii BDF1. De asemenea,  au arătat că suplimentarea dietei cu miere și N. sativa are un efect protector împotriva stresului oxidativ indus de MNU (metilnitrozureea), împotriva răspunsului inflamator și împotriva carcinogenezei la plămân, piele și colon. Totuși,  au raportat că alfa-hederină și TQ, cei doi constituenți bioactivi principali ai N. sativa nu sporesc nici citotoxicitatea, nici apoptoza în cazul celulelor de carcinom pulmonar A549 și al celulelor HEp-2 de carcinom epidermoid laringian. 

Cancer de piele

Aplicarea locală de extract de N. sativa a inhibat inițierea/promovarea în două etape a carcinogenezei pielii în cazul cobailor, stimulată cu DMBA/ulei de croton. Administrarea intraperitoneală de N. sativa (100 mg/kg corp) timp de 30 de zile după administrarea subcutanată de MCA (20-metilcolantren) a redus sarcoamele la nivelul țesutului moale cu 33,3%, comparativ cu 100% în grupul de control tratat cu MCA ().

Fibrosarcomul

TQ din N. sativa a fost administrat (0.01% în apă de băut) o săptămână înainte și una după tratamentul cu MCA, inhibând semnificativ incidența tumorii (fibrosarcom) și masa tumorală cu 43% și, respectiv, 34%, comparativ cu rezultatele din grupul care a primit doar MCA. În plus, TQ a întârziat declanșarea tumorilor de fibrosarcom induse de MCA. De asemenea, studiile in vitro au arătat că TQ a inhibat supraviețuirea celulelor de fibrosarcom cu IC50 de 15mM (). Uleiul de N. sativa a redus, de asemenea, potențialul fibrinolitic al liniei de celule de fibrosarcom la om (HT1080) in vitro. ().

Cancerul renal

 au raportat efectul chimiopreventiv al N. sativa împotriva stresului oxidativ renal indus de nitriloacetatul feric (Fe-NTA), împotriva răspunsului hiperproliferativ și împotriva carcinogenezei. Tratamentul pe cale orală a șobolanilor cu N. sativa (50-100 mg/kg corp) a condus la o scădere semnificativă a generării de H2O2, a sintezei de ADN și a incidenței tumorilor.

Cancerul de prostată

TQ din N. sativa a inhibat sinteza ADN-ului, proliferarea și viabilitatea celulelor epiteliale canceroase ale prostatei (LNCaP, C4-B, DU145 și PC-3), dar nu și a celulelor non-canceroase prin reducerea receptorului androgen (AR) și a unui factor de transcripție E2F-1 (). În acest studiu TQ este sugerat ca fiind eficient în tratarea cancerului de prostată senzitiv hormonal, precum și a cancerului de prostată refractar hormonal.  au descoperit că TQ a blocat angiogeneza in vitro și in vivo, a oprit angiogeneza tumorală într-un model xenograft de cancer de prostată la om (PC3) la cobai și a inhibat creșterea tumorală a prostatei la om când a fost administrat într-un dozaj scăzut, neavând aproape deloc efecte secundare chemotoxice. În plus, cercetătorii au observat că celulele endoteliale au fost mai sensibile la apoptoza celulară indusă de TQ, la proliferarea celulară și la inhibarea migrației, comparativ cu celulele canceroase PC3. TQ a inhibat de asemenea activarea kinazei reglate prin semnalul extracelular al factorului endotelial de creștere vasculară, dar nu a prezentat efecte inhibitoare asupra activării receptorului 2 pentru factorul endotelial de creștere vasculară. 

Cancerul Cervical

 a raportat că extractele de N. sativa în metanol, n-Hexan și cloroform au omorât efectiv celulele HeLa (de cancer cervical epitelial la om) prin inducerea apoptozei.  a testat derivații din TQ asupra carcinomului cervical KB-V1/Vb1 și a descoperit că aceștia induc moartea celulară prin apoptoză.

Mecanismele moleculare ale acțiunii N. sativa împotriva cancerului

Cancerul este o creștere anormală a celulelor cauzată de alterarea genetică. Deci, orice agent care are activitate anticancerigenă, fie protejează materialul genetic de alterare, fie omoară celulele canceroase alterate genetic. Ingredientele active (în special TQ) din N. sativa acționează asupra celulei canceroase spre a ajuta la omorârea ei pe mai multe căi moleculare. (Figure 2).

Figure 2
Mecanisme posibile ale acțiunei timochinonei (TQ). (1) TQ induce moartea apoptotică a celulelor din țesuturile canceroase prin creșterea expresiei genelor apoptotice (caspaze și bax) și prin reducerea expresiei genelor antiapoptotice (de ex. bcl 2); (2) TQ suprimă activarea Akt prin defosforilare și astfel blochează supraviețuirea celulelor canceroase; TQ dezactivează calea NF-kappaB prin inducerea producției de citokine și astfel controlează expresia oncogenică; (4) TQ crește activitățile enzimelor antioxidante și protejează celulele împotriva cancerului; (5) TQ protejează deteriorarea celulelor normale cauzată de radiația ionizantă în tratamentul cancerului; (6) TQ protejează enzimele CYP450 de deteriorare. ”+” indică efect crescut și ”-” indică efect scăzut.
 

 a sugerat mecanismele apoptotice din spatele efectului antiproliferativ al TQ (de la N. sativa) asupra celulelor de leucemie mieloblastică HL-60. Ei au raportat că TQ indice apoptoza, perturbă potențialul membranei mitocondriale și declanșează activarea caspazelor 8,9 și 3 în celulele HL-60. Apoptoza indusă de TQ a fost inhibată de un inhibitor general de caspază, z-VAD-FMK; un inhibitor specific de caspază-3, z-DEVD-FMK; precum și de un inhibitor specific de caspază-8, z-IETD-FMK. În plus, inhibitorul de caspază-8 a blocat activarea indusă de TQ a caspazei-3, seapararea PARP și eliberarea de citocrom c din mitocondrii în citoplasmă. În plus, tratamentul cu TQ al celulelor HL-60 a cauzat o creștere marcată în raporturile Bax/Bcl2 datorită creșterii Bax și scăderii proteinelor Bcl2. Rezultatele studiului arată că apoptoza indusă cu TQ este asociată cu activarea caspazelor 8,9 și 3, caspaza 8 acționând ca un activator în amonte și caspaza-8 activată inițiază eliberarea de citocrom c în timpul apoptozei indusă cu TQ. S-a descoperit, de asemenea, că acțiunea TQ este proapoptotică împotriva liniei de celule de cancer de colon HCT116 (). S-a arătat că efectele apoptotice ale TQ sunt modulate de proteina Bcl-2 și sunt legate de și dependente de p53. De asemenea, TQ scade expresia IAP1, IAP2, XIAP Bcl-2, Bcl-xL, și survivină ().  au descoperit că TQ induce apoptoza prin activarea kinazei terminale c-Jun NH(2) și a căilor protein kinazelor activate de p38 mitogen în cazul celulelor canceroase din pancreas.

De asemenea, s-a raportat că TQ este activ în controlarea căii Akt.  au descoperit că TQ a inhibat efectiv migrația celulelor endoteliale din vena ombilicală la om, invazia și formarea tubulilor prin suprimarea activării AKT și a kinazei reglate cu semnal extracelular.  au descoperit că LPS (lipopolizaharidele, o componentă bacteriană) au indus fosforilarea kinazelor pentru supraviețuire Akt și ERK1/2 a fost oprită de TQ în celulele dendritice.

NF-kappa B joacă un rol cheie în reglarea răspunsului imunitar și reglarea incorectă a NF-kappa B s-a descoperit că este legată de cancer  ().  au descoperit că TQ a suprimat activarea NF-kappa B într-o manieră dependentă de timp și de doză și a inhibat activarea NF-kappa B indusă de diferiți stimuli carcinogeni și inflamatori. Această suprimare a activării NF-kappa B este corelată cu inhibarea secvențială a activării I kappa B alpha kinazei, fosforilării I kappa B alpha, degradării I-kappa-B-alfa degradării, fosforilării p65, translocării nucleare p65 și a raportorului expresiei genelor, NF-kappa B dependent. De asemenea,  a raportat că o melanină vegetală (HM) din N. sativa modulează producția de citokină și au sugerat-o ca fiind un ligand pentru TLR4 (un receptor). Ei au investigat posibilitatea ca producția de citokină indusă de HM să fie pe calea de semnalizare NF-kappa B și au descoperit că HM a indus degradarea I kappa B-alfa, un pas cheie în activarea NF-kappa B. În plus, adiția de inhibitori specifici ai kinazei I kappa B (IKK) a inhibat efectiv producția de IL-8 și IL-6 indusă de HM prin celulele TLR4-transfectate HEK293 (rinichi embrionic 293) și celule THP-1 (de leucemie acută monocitară la om) ().

Multe studii au arătat că uleiul de N. sativa sau TQ au o activitate antioxidantă și cresc activitățile enzimelor antioxidante cum ar fi superoxid dismutaza (SOD), catalaza (CAT), glutation peroxidaza (GPx) etc. (). Și enzimele antioxidante sunt legate de cancer; creșterea activității lor este benefică îmotriva diferitelor tipuri de cancer (). Administrarea uleiului de N. sativa sau TQ poate reduce toxicitatea altor medicamente anticancer (de exemplu ciclofosfamida) printr-o creștere a mecanismelor antioxidante, indicând o posibilă aplicație clinică pentru acești agenți pentru a minimiza efectele toxice ale medicamentelor anticancer ().

În plus față de aceste proprietăți inhibitoare ale cancerului, substanțele din N. sativa au roluri protectoare față de cancer.  au rapportat că administrarea uleiului de N. sativa are un efect protector împotriva supresiei mediate de CCl4 a CYP (enzimele metabolizatoare ale medicamentelor din citocromul P450). Și anormalitățile genetice și polimorfismele enzimelor CYP sunt asociate cu cancerul (). Radioterapia este una dintre strategiile cele mai obișnuite pentru tratarea cancerelor la om, dar acest tratament este cumva riscant pentru țesutul normal.  au arătat că N. sativa și tratamentul cu glutation antagonizează semnificativ efectele radiației. Așadar, N. sativa poate fi un agent binefăcător pentru protecția împotriva deteriorărilor țesuturilor produse de radiația ionizantă.  a investigat potențialul radioprotector al uleiului crud de N. sativa împotriva efectelor hemopoietice adverse ale iradierii gamma. El a descoperit că iradierea a condus la reducerea semnificativă a anticorpilor hemolizină și la o reacție întârziată de hipersensibilitate a șobolanilor iradiați, în plus față de leukopenia semnificativă și descreșterea semnificativă a proteinelor totale din plasmă și a concentrației de globulină și la epuizarea foliculilor limfoizi ai splinei și timusului. În plus, a fost observată o creștere semnificativă a concentrației de malondialdehidei cu o scădere semnificativă a activităților în plasmă a GPx, CAT și a SOD din eritrocite. Dar administrarea orală a uleiului de N. sativa înainte de iradiere a normalizat considerabil toate criteriile menționate mai sus; și a produs regenerarea semnificativă a foliculilor limfoizi ai splinei și ai timusului. Astfel, uleiul de N. sativa este recunoscut ca un agent natural radioprotector natural împotriva efectelor imunosupresoare și oxidative ale radiației ionizante.

Concluzie

Activitățile anticancerigene ale substanțelor din N. sativa sunt recunoscute de mii de ani, dar cercetarea științifică adecvată a acestui medicament tradițional important este o poveste foarte recentă. Ar trebui să fie mai multe lucrări de cercetare care să vizeze acest remediu pentru că este un agent anticancerigen sigur și promițător. În special, cercetătorii ar trebui să investigheze ingredientele active mai pe larg, deoarece sunt foarte puține rapoarte autentice despre compoziția chimică a semințelor sau a uleiului de N. sativa. De asemenea, mecanismele moleculare exacte de acțiune ale timochinonei și  ale altor componenți asupra diferitelor tipuri de cancer trebuie să fie investigate mai mult pentru că datele curente sunt neclare. De exemplu, este raportat că uleiul de N. sativa poate proteja celulele de iradiere, dar mecanismele moleculare implicate nu sunt bine înțelese. În prezent, în unele părți din lume, este o renaștere a interesului pentru remediile tradiționale. Mulți cercetători cred acum că medicina tradițională este o sursă promițătoare de noi agenți terapeutici împotriva cancerului. Studiul extensiv cu N. sativa poate contribui la descoperirea unor noi strategii anticancer. 

KM Fung, MM Suhail, B McClendon, CL Woolley, DG Young, HK Lin

 

Rezumat

Introducere

Carcinomul bazocelular (BCC) este forma cea mai cunoscută de cancer de piele. Incidența BCC crește repede în lumea întreagă, asociată fiind cu o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru sănătate. Sunt disponibile variate opțiuni de tratament pentru pacienții cu BCC, plecând de la chirurgie, electrouscare, iradiere, terapie fotodinamică, până la abordări terapeutice noninvazive. Utilizat în mod tradițional pentru aromaterapie, bazat pe abundența compușilor foarte volatili, aromatici, uleiul de tămâie preparat prin hidrodistilarea rășinilor de Boswellia sacra posedă, de asemenea, și o activitate anticancerigenă care poate contribui la tratamentul non-chirurgical și non-invaziv pentru BCC prin aplicare locală. Acest studiu de caz discută managementul BCC al pielii utilizând uleiul esențial de tămâie (Boswellia sacra).

Shanghai University of Traditional Chinese Medicine & University of Oklahoma Health Sciences Center December 2012

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3538159/

Context:

  • Cancerul pancreatic este a 4-a cauză a morților legate de cancer din întreaga lume.
  • rata de supraviețuire 5 ani a pacienților cu cancer pancreatic este în jur de 5%.
  • Rășina de tămâie folosită în acest studiu a fost colectată din Oman (Orientul Mijlociu).

 

Suhail MMWu WCao AMondalek FGFung KMShih PTFang YTWoolley CYoung GLin HK.

 

Rezumat

 

CONTEXT:

 

Rășinile obținute din copacii din familia Burseraceae (Boswellia sp.) sunt ingrediente importante ale tămâiei și ale parfumurilor. Extractele preparate din rășinile de Boswellia s-a dovedit că posedă efecte anti-inflamatorii și anti-neoplastice. Uleiul esențial preparat prin distilarea rășinii, utilizat în mod tradițional pentru aromoterapie, s-a dovedit, de asemenea, că prezintă activități anti-proliferative și pro-apoptotice față de celulele tumorale. Scopul acestui studiu a fost de a optimiza condițiile pentru prepararea uleiului esențial de Boswellia sacra cu activitatea biologică cea mai mare în inducerea citotoxicității în celulele tumorale și în suprimarea fenotipurilor tumorale agresive în cazul celulelor de cancer mamar la om.

Shu-Ru ZhuangSu-Lin ChenJih-Hsin TsaiChi-Chou HuangTzu-Chin Wu, Wen-Shan LiuHsien-Chun TsengHong-Sen LeeMin-Chang Huang, Guang-Tzuu ShaneCheng-Hua YangYou-Cheng ShenYeong-Yu Yan, Chin-Kun Wang

 

REZUMAT

De obicei, în timpul tratamentului pacienților bolnavi de cancer, apare leucopenia și scăderea imunității. Citronelolul, un compus solubil în ulei, derivat din geranium, are proprietăți anticancerigene și antiinflamatoare, precum și de promovare vindecării rănilor. Ganoderma lucidum, Codonopsis pilosula și Angelica sinensis sunt plante tradiționale chinezești, care toate prezintă funcții imunomodulatorii dovedite pe baza cercetării de laborator. Acest studiu randomizat, dublu orb, cu grup de control placebo a examinat dacă complexul de plante chinezești medicale (CCMH; un amestec de citronellol și extracte de G. lucidum, C. pilosula și A. sinensis) îmbunătățește numărul de celule imunitare în pacienții cu cancer care sunt tratați cu chimioterapie și/sau radioterapie. Un total de 105 pacienți care erau tratați cu chimioterapie sau radioterapieau fost integrați în acest sudiu. Au fost determinate cantitățile de celule imunitare din sânge ănainte și după 6 săptămâni de tratament al cancerului, fie cu CCMH, fie cu placebo. CCMH a redus semnificativ scăderea leucocitelor (14,2%, comparativ cu 28,2%) și a neutrofilelor (11%, comparativ cu 29,1%). Analiza fenotipului limfocitelor a relevat că pacienții care au primit placebo au avut limfocite CD4 și celule ucigașe (NK) în număr mai redus decât pacienții tratați cu CCMH. Tratamentul cu CCMH pentru pacienții care primesc chimioterapie și/sau radioterapie poate îmbunătăți funcția lor imunitară, crescând abilitatea lor de a lupta contra cancerului, precum și împotriva oricăror alte infecții secundare care ar putea compromite tratamentul și sănătatea lor.  

 

 

Salvatorii nevăzuți ai vieții

Odată cu studiile recente referitoare la beneficiile la fibrelor izolate și cu revistele care susțin dieta bogată în fructe și legume, este clar acum că sunt componente într-o dietă bazată pe plante, altele decât nutrienții tradiționali, care pot reduce riscul de cancer. În versiunea actualizată din anul 2000 a Dietary Guidelines for Americans, USDA recomandă consumul multor fructe și legume (atenție să nu fie modificate genetic!!!, n.trad.) pentru că ele oferă nu numai vitamine, minerale și fibre, dar și alte substanțe numite de experți ”fitochimice”.

Steinmetz and Potter într-un studiu din 1996 au identificat mai mult de o duzină de clase ale acestor substanțe chimice biologic active ale plantelor. O listă a acestor substanțe fitochimice poate fi consultată în Journal of the American Dietetic Association și include substanțe importante familiare, precum indol-3-carbinolul, compușii din usturoi, izoflavonele, saponinele, fitosterolii, limonenul, lutein licopenul și flavonoidele. Steinmetz and Potter au descoperit în majoritatea acestor studii (cel puțin 22 de studii pe animale), că animalele hrănite cu mai multe vegetale sau fructe au avut mai puține tumori, tumori mai mici, mai puține metastaze, mai puține deteriorări ale ADN-ului, niveluri mai ridicate de enzime implicate în detoxificarea de agenți cancerigeni, sau alte rezultate care indică un risc mai scăzut de cancer. Un fapt și mai important, substanțele fitochimice din fructe și vegetale se pare că stimulează longevitatea.

Cancer chemoprevention and therapy by monoterpenes.

REZUMAT

Monoterpenele sunt prezente în uleiurile esențiale ale mai multor plante, incluzând fructe, legume și plante. Ele împiedică carcinogeneza atât în stadiul de inițiere, cât și în stadiul de promovare. În plus, monoterpenele sunt eficiente în tratarea cancerelor timpurii și avansate. S-a demonstrat că monoterpenele precum limonenul și alcoolul perillil împiedecă cancerul mamar, de ficat, de plămân și alte cancere. Acești compuși se folosesc de asemenea pentru a trata o varietate de cancere la rozătiare, incluzând pe cele mamare și pancreatice. În plus, datele in vitro sugerează că pot fi eficiente în tratarea neuroblastoamelor și a leucemiilor. Atât limonenul, cât și perillil alcoolul sunt actualmente evaluateîn studii clinice de faza I în cazul unor pacienți cu cancer avansat. Monoterpenele au mai multe activități celulare și moleculare care ar putea potențial să stea la baza indexului lor terapeutic pozitiv.

 

de Tarah Michelle Cech
 

S-au publicat mai multe studii asupra efectelor anti-tumorale și anti-cancerigene ale uleiurilor esențiale. Se pare că cercetarea s-a focalizat asupra a câtorva uleiuri cu o istorie lungă în utilizarea medicală: Tămâia, Smirna și Citronella sunt exemple. Rezumatele studiilor sunt disponibile prin Pub Med la pubmed.org, unde o căutare pentru ”essential oil cancer” dă sute de rezultate.


Linalolul, prezent în uleiul de lavandă și în alte uleiuri, reduce viabilitatea celulelor canceroase de la nivelul ficatului

Linalolul a fost supus numeroaselor studii investigând efectele sale anxiolitice (anti-stres). Inhalarea linalolului extras din uleiurile esențiale naturale conduce la un comportament agresiv redus, scade răspunsul la stres  și îmbunătățește somnul.

Acum, într-un studiu tocmai publicat în Journal of Chemico-biological Interactions, cercetătorii de la American University of Beirut s-au focalizat asupra unui constituent natural specific al multor uleiuri esențiale: linalolul. Linalolul este ”dulceața” multor uleiuri: lavanda este probabil uleiul cel mai cunoscut care conține linalol, deși această substanță se găsește în multe alte specii de plante. Unul dintre chemotipurile uleiului esențial de cimbru este numit c.t. (pentru ”chemotip”) linalol, însemnând că această varietate particulară de cimbru are un procent ridicat de linalol.

 

Acest tabel cu remedii anticancer prezente în casă arată ce uleiuri esențiale prezintă activitate anticancerigenă față de diferite tipuri de cancer.

Un studiu la Brigham Young University în 2003 a descoperit că concentrații scăzute de uleiuri esențiale sunt foarte eficiente în inhibarea creșterii celulelor canceroase, desigur, fără deteriorarea celulelor sănătoase și fără efectele secundare negative ale tratamentului tradițional!

Tabelul cu uleiuri esențiale este doar un ghid orientativ de referință și atât, cancerul fiind o boală complicată. Și, cum este cazul cu toate bolile, componenta emoțională trebuie, de asemenea, luată în considerare, aceasta fiind probabil cheia pentru vindecarea completă.

 

by Tarah Michelle Cech

 
Dincolo de Terapiile Complementare - Cercetarea indică faptul că Uleiurile Esențiale au proprietăți anticancerigene
 

De la aromaterapie la aromamedicină

Practicarea ”aromamedicinei” mai degrabă decât ”aromaterapia” câștigă considerabil teren în SUA. Sunt două motive principale: mulți oameni s-au săturat complet de sistemul medical convențional. Se plătesc sume fabuloase de bani pentru terapii aflate sub semnul întrebării, cu multe medicamente având efecte secundare nocive pentru sănătate (ne fac acestea mai bolnavi, făcându-ne să ne simțim mai ”bine”?), având și prețuri ridicate. În același timp oamenii realizează că valoarea medicamentelor tradiționale poate fi cu mult mai mare decât au fost făcuți să creadă. Această putere vindecătoare disponibilă în medicamentele naturale corect prescrise și folosite are nu numai capacitatea de a alina simptomele unei boli, ci chiar de a conduce corpul la o stare sănătoasă de echilibru pe termen lung.

 

 

Numele ciupercii Reishi (Ganodrma lucidum), în chineză Lingzhi, înseamnă „planta spirit” și această ciupercă are o lungă istorie de utilizare în medicina chineză.

În tratatul de medicină chineză Shennong Bencao Jing (Shennong Herbal), ciupercile ganoderma lucidum sunt prezentate ca făcând parte din și fiind în fruntea plantelor superioare. Shennong menționează 6 tipuri de Reishi: albastră/verde, roșie, galbenă, albă, neagrp și purpurie. Fiecare tip de ciupercă Ganoderma lucidum are caracteristicile sale unice. Totuși, cea mai prețuită dintre ele este cea roșie.

Ciupercile roșii de Ganoderma sunt cunoscute printre practicanții medicinei chineze ca fiind „ciuperca nemuririi”, „regele plantelor” sau „planta nemuritorilor”.

Ganoderma lucidum este utilizată de cel puțin 2000 de ani atât în Japonia, cât și în China, și este considerată a fi unul dintre cele mai vechi simboluri ale sănătății, longevității și bunăstării.

În sălbăticie, aceste „ciuperci ale nemuririi” cresc pe pruni. Pentru că la origine erau rare și scumpe și cunoscute pentru abilitatea lor de a promova vigoarea, de a prelungi viața, de a tonifia inima și a îmbunătăți funcțiile cognitive, în vremurile străvechi utilizarea lor era restrânsă în majoritatea cazurilor la împărat, oamenii de la curte și celor din clasa de sus.

În medicina tradițională chineză (TCM), ciuperca ganoderma lucidum este utilizată pentru a hrăni "inima", care păstrează "shen"-ul. Termenul „shen” definește un complex de aspecte energetice superioare ale ființei. Conform TCM, perturbările lui shen produc anxietate, insomnie, vise urâte, stări proaste, apatie și memorie slabă.

Ciupercile Reishi (ganoderma lucidum) sunt utilizate pentru oamenii cu aceste stări, împreună cu alte plante nervine, adaptogene sau sedative, după cum este indicat pentru pacient.

Ganoderma lucidum este utilizată de asemenea pentru oamenii cu deficiențe în ceea ce privește qi-ul (energia vitală), care se manifestă ca oboseală, slăbiciune, insuficiență respiratorie, neurastenie și amețeală.

De obicei, ciuperca ganoderma este preparată sub formă de ceai sau utilizată ca un extract, mai degreabă decât ca aliment, pentru că este amară, cu un gust lemnos și pentru că nu este prea digerabilă.

Din a doua jumătate a secolului 20, interesul științific pentru ganoderma a crescut și cercetăorii au început să studieze serios proprietățile medicinale ale ciupercilor de ganoderma lucidum. Acum sunt date suficiente care dovedesc că această ciupercă poate fi în stare să prelungească durata de viață, să stimuleze creierul, să întărească sistemul imunitar, să lupte contra cancerului, să elimine bolile de inimă, să calmeze nervii, să ușureze alergiile și inflamația, având efecte benefice în astm, în bolile autoimune, în SIDA, Alzeheimer și Parkinson, diabet, bolile ficatului și multe altele.

 

Sissi Wachtel-Galor, John Yuen, John A. Buswell, and Iris F. F. Benzie.

 

Introducere

Ganoderma lucidum, o ciupercă din Orient, are o veche istorie de utilizare pentru promovarea sănătății și longevității în China, Japonia și alte țări din Asia. Este o ciupercă mare, închisă la culoare, cu un exterior lucios și cu o textură lemnoasă. Cuvântul latin lucidus înseamnă „strălucitor” sau „lucios” și se referă la suprafața lucioasă a ciupercii.

În limba Chineză, lingzhi reprezintă o combinație de putere spirituală și esență a nemuririi și este privită ca planta puterii spirituale, simbolizând succesul, bunăstarea și longevitatea. Printre ciupercile cultivate, G. lucidum este unică prin aceea că ceea ce este de o importanță capitală în cazul acestei ciuperci este valoarea sa farmaceutică și nu cea nutrițională. Pe piață sunt disponibile o varietate de produse comerciale din Ganoderma, în diferite forme, cum ar fi pudre, suplimente alimentare și ceai. Acestea sunt produse din diferite părți ale ciupercii, incluzând miceliul, sporii și corpul propriu-zis al ciupercii. Diferitele păreri privitoare la beneficiile pentru sănătate ale ganodermei se bazează pe evidența anecdotică, utilizarea tradițională și obiceiurile culturale. Totuși, rapoarte recente oferă suport științific pentru unele afirmații despre beneficiile pentru sănătate ale ganodermei.

 

1. Tratează alergiile și astmul

Ciupercile reishi (ganoderma) au o cantitate însemnată de triterpene, un tip de acid ganoderic care este în legătură cu diminuarea reacțiilor alergice și a eliberării de histamină în astm. Din acest motiv, ganoderma este un remediu natural pentru astm. Triterpenele au capacitatea de a reduce reacțiile alergice datorită modului în care influențează sistemul imunitar, întăresc organele digestive, protejează intestinele, reduc inflamația, inhibă eliberarea de histamină, îmbunătățesc utilizarea oxigenului și funcțiile ficatului.

 

2. Antiinflamatoare

Ganoderma are proprietăți antiinflamatoare și este utilizată ocazional pentru pacienți care au Alzheimer și boli de inimă. Aceasta se bazează că inflamația joacă un rolimportant în aceste probleme de sănătate. Durerea care acompaniază alte probleme inflamatorii, cum ar fi nevralgia și artrita, poate fi de asemenea redusă cu ajutorul suplimentelor cu ganoderma.

 

1. echilibrează cele 5 "organe energetice" (cunoscute în medicina tradițională chineză) plămâni, ficat, rinichi, inimă, splină), tonifică și calmează.

2. are efecte de reechilibrare, întărind, tonificând și modulând elemente cheie sistemului metabolic, incluzând: sistemul de răspuns insulină/glucoză; sistemul lipidelor din sânge; sistemul răspunsului imunitar; sistemul răspunsului la stres.

3. glycanii din corpul ciupercii reduc semnificativ nivelul de zahăr din sânge la șoarecii hiperglicemici.

4. ganoderma normalizează de asemenea sau modulează lipidele din sânge și, astfel, are acțiune cardiotonică.

5. ganoderma este utilizată, de asemenea, pentru a eechilibra răspunsul la stres și este eficientă pentru tratarea hipertensiunii, insomniei și anxietății.

6. sterolii din ganoderma acționează ca precursori hormonali.

7. ARN-ul din ganoderma luptă împotriva bolilor virale prin inducerea producției de interferon.

 
Cunoscută sub numele de Reishi sau Ling Zhi, este o ciupercă răspândită atât în climatul tropical cât şi în cel temperat, prezenţa ei fiind condiţionată de prezenţa anumitor arbori pe care creşte.
Ling Zhi înseamnă, în limba chineză, "planta puterii spirituale", şi a fost de asemenea descrisă ca fiind “ciuperca nemuririi". Este folosită în Japonia şi China de mai bine de 4000 de ani, fiind astfel una din ciupercile cu cea mai veche folosire în medicină. În scrierile medicale vechi din ţările asiatice, această ciupercă apare uneori pe primul loc ca şi importanţă în fitoterapie, chiar înaintea Ginseng-ului. Cercetări moderne confirmă aceasta, arătând că Ganoderma Lucidum este o ciupercă cu efecte miraculoase pentru sănătatea oamenilor.

Introducere

 

Kombucha este o băutură preparată cu ajutorul ceaiului, zahărului, drojdiilor și bacteriilor (aflate într-o cultură simbiontică). Această cultură simbiontică este cea care va fermenta ceaiul îndulcit. Având originea în China, ea s-a răspândit în Coreea, Japonia, Rusia, și apoi și în restul lumii.

Cel mai adesea, pentru preparare se utilizează zahăr alb și ceai negru. Noi totuși preferăm să utilizăm și să recomandăm un zahăr brun de bună calitate, mai ales atunci când dorim să bem băutura înainte de finalizare, deoarece zahărul alb nu este indicat a fi utilizat nici în mod obișnuit, dar cu atât mai puțin în cazul persoanelor care suferă de anumite boli, precum cancerul sau diabetul.

După prepararea ceaiului, se adaugă zahărul și cultura de pornire. În funcție de dimensiunile acestei culturi (care poate fi un rest dintr-o băutură anterioară, sau chiar o cultură de anumite dimensiuni), timpul de fermentare poate fi cuprins între câteva zile si câteva săptămâni.

După trecerea perioadei de fermentație, băutura Kombucha poate fi extrasă și depozitată, într-un vas curat, nine acoperit, la loc întunecos și răcoros. Cel mai indicat este să se consume doar după finalizarea fermentației (când nu mai este dulce deloc), aceasta fiind și recomandarea noastră în cazul în care se utilizează ca adjuvant pentru tratarea cancerului sau a altor afecțiuni.

 

Kombucha: beneficii pentru sănătate

Aveți prezentat în continuare un sumar al preparării băuturii Kombucha. Pentru întrebări sau detalii puteți folosi secțiunea de întrebări frecvente, sau chiar pe e-mail.

 

Pentru producerea băuturii, se recomandă următoarea formulă (pentru fiecare litru de băutură):

-1 litru ceai. Se realizează ceaiul verde dintr-un litru de apă și 5 grame de ceai verde sau negru, fără alte arome. Se strecoară bine înainte de folosire. O țesătură organza este bună pentru aceasta, având ca suport o strecurătoare normală.

-100 grame zahăr. Se poate folosi zahărul brun, chiar și melasa. Nu folosiți mierea, deoarece în timp va distruge cultura, datorită substanțelor antibacteriene. Dizolvați-l în ceai mai întâi.

- 100-200 ml Kombucha făcută anterior.

 

By Konstantin Eriksen

 

Cât control avem asupra propriilor noastre vieți? Suntem cu adevărat controlați de genele noastre, închiși în propriul nostru egoism, așa cum afirmă unii autori moderni? Câtă putere avem să ne făurim viața noastră și pe cea a altora?

Contrar față de ceea ce mulți oameni cred, accentul plasat pe genele care determină comportamentul uman este doar teorie și doctrină. Modelul ”genei egoiste” este o asumpție, nu este un fapt științific.

Care este dogma centrală?

By Dr. Mercola

Cât control ai cu adevărat asupra propriei vieți în general și, în particular, asupra sănătății? Aceste întrebări au nedumerit pe mulți de la începuturile timpului. Acum, știința epigeneticii oferă unele răspunsuri care pun adevăratul control la îndemâna ta.
Conform unor oameni de știință, schimbarea stării de sănătate poate fi tot atât de ”simplă” ca și schimbarea gândurilor și a credințelor.
"Contrar față de ceea ce mulți oameni cred, accentul plasat pe genele care determină comportamentul uman este doar teorie și doctrinăwrites Konstantin Eriksen. "Suntem liberi să luăm decizii care au impact asupra vieților noastre și asupra vieților altora. … Credințele noastre ne pot schimba biologia. Avem puterea să ne vindecăm, să ne sporim stima de sine și să ne îmbunătățim starea emoțională".

Nutrigenomica este o ramură a genomicii nutriționale și este studiul efectului hranei și al constituenților din hrană asupra expresiei genelor. Aceasta înseamnă că nutrigenomica este cercetarea care se focalizează asupra identificării și înțelegerii interacțiunii la nivel molecular dintre nutrienți și alte substanțe bioactive din dietă și genom. De asemenea, nutrigenomica a fost descrisă de influența variației genetice asupra nutriției, prin corelarea expresiei genelor sau a SNPs cu absorbția nutrienților, metabolismul, eliminarea sau efectele biologice. Procedând astfel, nutrigenomica urmărește să dezvolte o cale rațională pentru optimizarea nutriției, ținând cont de genotipul subiectului. 

Cancerul și anormalitățile în dezvoltare

O varietate de compuși sunt considerați ca fiind carcinogeni epigenetici; ei conduc la o incidență crescută a tumorilor, dar nu prezintă activitate mutagenică (compuși toxici sau agenții patogeni care favorizează regenerarea tumorilor trebuie, de asemenea, excluși). Exemplele includ dietilstilbestrol, arsenit, hexaclorobenzen și compuși din nichel.

În biologie și, în mod specific, în genetică, epigenetica este studiul schimbărilor care pot fi moștenite în activitatea genelor, schimbări care nu sunt cauzate de schimbări în secvența ADN; termenul poate fi folosit pentru a descrie studiul alterărilor stabile, pe termen lung, în potențialul transcripțional al unei celule, alterări care nu sunt necesar moștenibile. Spre deosebire de genetica simplă bazată pe schimbările în secvența ADN (genotip), schimbările în expresia genelor sau ale fenotipului celular din epigenetică au alte cauze, de aici folosirea termenului epi (din grecescul epi, în jurul)-genetică.

 

 

Paul Cherukuri, Evan S. Glazer, and Steven A. Curley

Introducere

“Să nu faci rău” este  esența jurământului doctorilor și, totuși, în mod paradoxal, terapia standard practicată în zilele noastre în cazul pacienților bolnavi de cancer are efecte secundare vătămătoare, provocate de agenții chimici și radioactivi, efecte care au un impact profund negativ asupra stării de bine a pacienților. Complexitatea bolii canceroase rezultă din aberațiile și alterările funcționale la nivelul mai multor gene, la nivelul produșilor genelor și al controlului celular și al căilor de semnalizare și este clar că terapiile prezente contra cancerului sunt mult prea invazive, dureroase, toxice și asociate cu prea multe efecte secundare acute și cronice. Mai mult, ratele de vindecare pentru majoritatea tipurilot de boli maligne au crescut foarte puțin sau chiar deloc în ultimii treizeci de ani. Așadar, sunt extrem de necesare noi abordări terapeutice care să sporească rata de însănătoșire a pacienților, minimizând, totodată, toxicitatea tratamentelor.

Pentru a spori calitatea îngrijirii pacienților, a fost dezvoltată terapia direcționată a bolnavilor de cancer pentru a trata mult mai precis tumorile, procedându-se astfel încât țesutul normal să rămână neafectat de chimioterapie. Pentru a atinge acest scop este necesar să fii în stare să distingi semnătura moleculară a celulelor canceroase printre trilioanele de celule sănătoase din corp și apoi să administrezi un agent terapeutic care se leagă numai de celulele canceroase pentru a distruge țesutul îmbolnăvit fără a face rău țesuturilor normale, sănătoase. Ideea generoasă a terapiei direcționate în boala canceroasă a fost urmărită activ mai multe decenii cu speranța că poate avea un impact pozitiv asupra vieților pacienților bolnavi de cancer. Pentru a fi realizată practic această idee sunt necesare o serie de tehnologii avansate care să sporească abilitatea de a detecta și de a trata cancerul și, în această direcție, nanotehnologia oferă o posibilă cheie în tratarea cancerului celulă cu celulă.

Pulm Pharmacol Ther. 2009 Aug;22(4):340-9. Epub 2008 Dec 31.

Nanoparticulele de platină inhibă inflamațiile pulmonare la șoarecii expuși la fum de țigară, având rol antioxidant

Onizawa S, Aoshiba K, Kajita M, Miyamoto Y, Nagai A.

First Department of Medicine, Tokyo Women's MedicalUniversity, 8-1 Kawada-cho, Shinjuku-ku, Tokyo, Japan.

Sumar

 

Cercetări recente au arătat că un mecanism important al inflamațiilor pulmonare care apar la fumători este stres-ul oxidativ. Deoarece fumul de țigară conține o cantitate semnificativă de radicali oxidanți reactivi (ROS) care generează inflamațiile pulmonare, antioxidanții ar putea deveni agenți terapeutici eficienți pentru bolile de plămâni de natură inflamatorie generate de fumul de țigară, cum ar fi obstrucțiile pulmonare cronice.

 

Proprietățile anti angiogenezice ale nanoparticulelor de argint.

S. Gurunathan, K.J. Lee, K. Kalishwaralal, S. Sheikpranbabu, R. Vaidyanathan, S.H Eom

 

Sumar

Angiogeneza este un proces important implicat în creșterea normală și în vindecarea rănilor. Un dezechilibru al factorilor implicați în acest proces poate totuși cauza accelerarea unor boli, inclusiv de natură malignă, oculară, inflamatorie. Funcția și mecanismul interacțiunii nanoparticulelor de argint în angiogeneză (pentru întreruperea accelerării necontrolate a procesului respectiv, n.n.) nu au fost elucidate până acum.

În acest studiu am presupus că nanoparticulele de argint ar putea avea acest efect și am arătat că ele pot de asemenea să inhibe proliferarea celulară indusă de factorul de creștere endotelială (VEGF), precum și migrarea și formarea tuburilor similare capilarelor în celulele retinale bovine, precum și în testele (Matrigel) efectuate pe șoareci, în mod similar cu efectele produse de PEDF (o proteină multifuncțională, secretată și de către organismul uman, cu rol antiangiogenic, antitumorigenic și neurotropic).

Nanoparticulele de argint de 50 nm utilizate în acest studiu au acționat la fel de puternic ca PEDF și în aceeași manieră, prin întreruperea activării căilor PI3K/Akt (a căror activare necorespunzătoare este legată de dezvoltarea cancerului și a angiogenezei).

Efectul citotoxic al nanoparticulelor de argint față de liniile de celule maligne HeLa

R. Sukirtha, K.M. Priyanka, J.J. Antony, S. Kamalakkannan, R. Thangam, Palani G., M. Krishnan, S. Achiraman

 

Sumar

(n.n.: Liniile de celule HeLa sunt culturi celulare „nemuritoare”, adică celule care se pot diviza la nesfârșit atât timp cât le sunt asigurate condițiile propice de supraviețuire, ele fiind recoltate dintr-o leziune canceroasă cervicală în 1951.)

[…] Citotoxicitatea nanoparticulelor de argint sintetizate, cu dimensiuni de circa 78 nm, a avut o intensitate dependentă de doza aplicată. Doza letală (față de respectivele categorii de celule) s-a constatat a fi de 300 micrograme/ml de nanoparticule de argint. Citotoxicitatea față de liniile de celule umane normale (HBL100) a fost sesizată doar la concentrații mai ridicate de nanoparticule. În plus, testele in vivo realizate pe șoareci (modelul DAL – limfomul ascitic Dalton) au arătat o creștere semnificativă a duratei de viață a acestora prin inducerea apoptozei la celulele tumorale.

 

Efectul antitumoral al nanoparticulelor de argint în modelul limfomului ascitei maligne (Dalton)

M.I. Sriram, S.B.M. Kanth, K. Kalishwaralal, S. Gurunathan, Departamentul de Biotehnologie al Universității Kalasalingam, Tamilnandu, India

Sumar

Prezentul studiu demonstrează eficiența nanoparticulelor de argint sintetizate pe cale biologică ca agent antitumoral, utilizând liniile de celule DLA (ale limfomului ascitei maligne), atât in vitro, cât și in vivo. Nanoparticulele de argint au arătat o citotoxicitate dependentă de doza față de celulele DLA, prin activarea enzimei 3-caspază, ceea ce a condus la apoptoza (moartea programată a) celulelor respective.

Nu s-a semnalat apariția toxicității acute (convulsii, hiperactivitate) sau cronice (creștere în greutate, modificări ale parametrilor sângelui).

Nanoparticulele de argint au crescut în mod semnificativ durata de viață (timpul de supraviețuire) cu circa 50%, față de grupurile de control (netratate cu nanoparticule de argint). Totodată, ele au determinat scăderea cu circa 65% a cantității de fluid ascitic în cazul șoarecilor purtători de tumori, readucându-le astfel greutatea la normal. Analiza histopatologică a fluidului ascitic a arătat totodată o reducere a numărului de celule DLA în cazul șoarecilor tratați cu nanoparticulele de argint.

 

Eilon D. Kirson,1 Zoya Gurvich,2 Rosa Schneiderman,2 Erez Dekel,3 Aviran Itzhaki,4 Yoram Wasserman,1,4

Rachel Schatzberger,2 and Yoram Palti2

 

1Department of Biomedical Engineering, NovoCure Ltd., Haifa, Israel; 2B. Rappaport Faculty of Medicine, Technion—Israel Institute of Technology, Haifa, Israel; 3Department

of Molecular Cell Biology, Weizmann Institute of Science, Rehovot, Israel; and 4Elisha Medical Centre, Haifa, Israel

 

Câmpurile electrice alternative de intensitate scăzută și frecvență intermediară (100-300 kHz), administrate cu ajutorul unor electrozi izolați, s-au dovedit a avea un efect profund inhibitor asupra ratei de creștere a unei varietăți de linii de celule tumorale la om și la rozătoare (Patricia C, U-118, U-87, H-1299, MDA231, PC3, B16F1, F-98, C-6, RG2 și CT-26) și a tumorilor maligne la animale. Acest efect, dovedit a fi non-termal, afectează selectiv celulele care se divid, lăsând intacte celulele pasive. Aceste câmpuri acționează în două moduri: opresc proliferarea celulelor și distrug celulele când acestea se divid. Ambele efecte sunt evidențiate atunci când aceste câmpuri sunt aplicate timp de 24 de ore celulelor care sunt în procesul de mitoză, orientat aproximativ pe direcția câmpului.

 

Reduceri și promoții

Buget redus? Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 100RON, ai reducere 10%.
Nu-ti strică o reducere... Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 200RON, ai reducere 15%.
Nu se supără nimeni la reduceri mai mari... Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 300RON, ai reducere 20%.
Ești pus pe cumpărături? Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 400RON, ai reducere 25%.
Ai câștigat la loto? Pentru comenzi cu valoarea mai mare de 500RON, ai reducere 30%.
Nou! Acum, minerale activate cu aur! Citește mai mult...

Protocol antitumoral simplu și extrem de eficient

Vă recomandăm să citiți cu atenție, și să aplicați perseverent informațiile conținute în acest articol, mai ales în cazul în care vă confruntați, dumneavoastră personal sau cineva drag, cu această afecțiune.

Am structurat aici un protocol clar și eficient, ale cărui efecte sunt excepționale atunci când este aplicat perseverent, și mai ales în stadii incipiente.

Totodată, el poate fi completat cu diferite alte adjuvante, uzual fără probleme semnificative, și poate fi utilizat în paralel cu chimioterapia sau radioterapia, caz în care efectele secundare ale acestor tratamente vor fi semnificativ reduse.

Citește mai mult:Protocol antitumoral simplu și extrem de eficient

Invitație la lectură

Citiți confortabil, aveți toate informațiile la îndemână
Carte
Acum o puteţi primi gratuit la orice comandă de peste 200 RON! Bifaţi celula Carte la finalizarea comenzii.

Puff cum vrei tu

Umpleţi pulverizatorul cu orice doriţi. Îl puteţi primi gratuit la orice comandă cu valoarea mai mare de 30RON!
Puff
Pentru aceasta, bifaţi celula Puff, la finalizarea comenzii.

Transport gratuit

Transport
Oriunde în țară, pentru comenzi cu valoarea mai mare de 100RON.
T-Stop
un remediu antitumoral de excepție
ArgiDent
Pastă de dinți naturală, foarte eficientă, pentru persoane sensibile
Gel de Aloe Vera
Pur, natural, din culturi organice
Aur coloidal
Vital Pur, Olympus - tinerețea sufletului tău
Argint coloidal Protect, Forte
Protecție, prevenire, vindecare
Deodorante naturale cu argint coloidal
Deovis, te păstrează curat în mod delicat
Magneziu, calciu, potasiu, fier, cupru, mangan, zinc
Minerale organice, pure, fără aditivi
ArgiMax, argint coloidal 1000ppm
Acțiune puternică, decisivă, rapidă
Virgo, Tytan, Coral
Săpunuri lichide 100% naturale, cu argint și aur coloidal
ArgO2, inamicul bacteriilor și mucegaiurilor
Puterea combinată a argintului și oxigenului
Vitamina C naturală
normală sau alcalină
Uleiuri esențiale naturale
Sănătate și încântare

Copyright

AghorasBio, AquaNano, Mellixir,

Electrik, Auris, AloeDirect,

CannExtract, FlorEsențial, BioMineral,

sunt mărci comerciale Aghoras Invent.

 

Copyright: Aghoras Invent 

Plătiți în siguranță

logoPL
Puteți efectua plățile online, prin intermediul cardului de debit/credit, sau din contul dumneavoastră PayPal.

Contactați-ne oricând

Comenzi:
Vodafone - 0734394338
Orange - 0754432971
Telekom - 0214240504
RDS - 0771078288
Program: Luni-Vineri, 8-15
 
Relații cu clienții, comenzi:
Telekom - 0767287306
WhatsApp, SMS - 0767287306
Program: Luni-Duminică, 8-22
 
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
 
 
Comenzi: 0214240504, 0734394338, 0754432971, 0771078288, Relații cu clienții: 0767287306, (inclusiv WhatsApp, SMS)
facebook_page_plugin