Paul Cherukuri, Evan S. Glazer, and Steven A. Curley
Introducere
“Să nu faci rău” este esența jurământului doctorilor și, totuși, în mod paradoxal, terapia standard practicată în zilele noastre în cazul pacienților bolnavi de cancer are efecte secundare vătămătoare, provocate de agenții chimici și radioactivi, efecte care au un impact profund negativ asupra stării de bine a pacienților. Complexitatea bolii canceroase rezultă din aberațiile și alterările funcționale la nivelul mai multor gene, la nivelul produșilor genelor și al controlului celular și al căilor de semnalizare și este clar că terapiile prezente contra cancerului sunt mult prea invazive, dureroase, toxice și asociate cu prea multe efecte secundare acute și cronice. Mai mult, ratele de vindecare pentru majoritatea tipurilot de boli maligne au crescut foarte puțin sau chiar deloc în ultimii treizeci de ani. Așadar, sunt extrem de necesare noi abordări terapeutice care să sporească rata de însănătoșire a pacienților, minimizând, totodată, toxicitatea tratamentelor.
Pentru a spori calitatea îngrijirii pacienților, a fost dezvoltată terapia direcționată a bolnavilor de cancer pentru a trata mult mai precis tumorile, procedându-se astfel încât țesutul normal să rămână neafectat de chimioterapie. Pentru a atinge acest scop este necesar să fii în stare să distingi semnătura moleculară a celulelor canceroase printre trilioanele de celule sănătoase din corp și apoi să administrezi un agent terapeutic care se leagă numai de celulele canceroase pentru a distruge țesutul îmbolnăvit fără a face rău țesuturilor normale, sănătoase. Ideea generoasă a terapiei direcționate în boala canceroasă a fost urmărită activ mai multe decenii cu speranța că poate avea un impact pozitiv asupra vieților pacienților bolnavi de cancer. Pentru a fi realizată practic această idee sunt necesare o serie de tehnologii avansate care să sporească abilitatea de a detecta și de a trata cancerul și, în această direcție, nanotehnologia oferă o posibilă cheie în tratarea cancerului celulă cu celulă.
Pulm Pharmacol Ther. 2009 Aug;22(4):340-9. Epub 2008 Dec 31.
Nanoparticulele de platină inhibă inflamațiile pulmonare la șoarecii expuși la fum de țigară, având rol antioxidant
Onizawa S, Aoshiba K, Kajita M, Miyamoto Y, Nagai A.
First Department of Medicine, Tokyo Women's MedicalUniversity, 8-1 Kawada-cho, Shinjuku-ku, Tokyo, Japan.
Sumar
Cercetări recente au arătat că un mecanism important al inflamațiilor pulmonare care apar la fumători este stres-ul oxidativ. Deoarece fumul de țigară conține o cantitate semnificativă de radicali oxidanți reactivi (ROS) care generează inflamațiile pulmonare, antioxidanții ar putea deveni agenți terapeutici eficienți pentru bolile de plămâni de natură inflamatorie generate de fumul de țigară, cum ar fi obstrucțiile pulmonare cronice.
Proprietățile anti angiogenezice ale nanoparticulelor de argint.
S. Gurunathan, K.J. Lee, K. Kalishwaralal, S. Sheikpranbabu, R. Vaidyanathan, S.H Eom
Sumar
Angiogeneza este un proces important implicat în creșterea normală și în vindecarea rănilor. Un dezechilibru al factorilor implicați în acest proces poate totuși cauza accelerarea unor boli, inclusiv de natură malignă, oculară, inflamatorie. Funcția și mecanismul interacțiunii nanoparticulelor de argint în angiogeneză (pentru întreruperea accelerării necontrolate a procesului respectiv, n.n.) nu au fost elucidate până acum.
În acest studiu am presupus că nanoparticulele de argint ar putea avea acest efect și am arătat că ele pot de asemenea să inhibe proliferarea celulară indusă de factorul de creștere endotelială (VEGF), precum și migrarea și formarea tuburilor similare capilarelor în celulele retinale bovine, precum și în testele (Matrigel) efectuate pe șoareci, în mod similar cu efectele produse de PEDF (o proteină multifuncțională, secretată și de către organismul uman, cu rol antiangiogenic, antitumorigenic și neurotropic).
Nanoparticulele de argint de 50 nm utilizate în acest studiu au acționat la fel de puternic ca PEDF și în aceeași manieră, prin întreruperea activării căilor PI3K/Akt (a căror activare necorespunzătoare este legată de dezvoltarea cancerului și a angiogenezei).
Efectul citotoxic al nanoparticulelor de argint față de liniile de celule maligne HeLa
R. Sukirtha, K.M. Priyanka, J.J. Antony, S. Kamalakkannan, R. Thangam, Palani G., M. Krishnan, S. Achiraman
Sumar
(n.n.: Liniile de celule HeLa sunt culturi celulare „nemuritoare”, adică celule care se pot diviza la nesfârșit atât timp cât le sunt asigurate condițiile propice de supraviețuire, ele fiind recoltate dintr-o leziune canceroasă cervicală în 1951.)
[…] Citotoxicitatea nanoparticulelor de argint sintetizate, cu dimensiuni de circa 78 nm, a avut o intensitate dependentă de doza aplicată. Doza letală (față de respectivele categorii de celule) s-a constatat a fi de 300 micrograme/ml de nanoparticule de argint. Citotoxicitatea față de liniile de celule umane normale (HBL100) a fost sesizată doar la concentrații mai ridicate de nanoparticule. În plus, testele in vivo realizate pe șoareci (modelul DAL – limfomul ascitic Dalton) au arătat o creștere semnificativă a duratei de viață a acestora prin inducerea apoptozei la celulele tumorale.
Efectul antitumoral al nanoparticulelor de argint în modelul limfomului ascitei maligne (Dalton)
M.I. Sriram, S.B.M. Kanth, K. Kalishwaralal, S. Gurunathan, Departamentul de Biotehnologie al Universității Kalasalingam, Tamilnandu, India
Sumar
Prezentul studiu demonstrează eficiența nanoparticulelor de argint sintetizate pe cale biologică ca agent antitumoral, utilizând liniile de celule DLA (ale limfomului ascitei maligne), atât in vitro, cât și in vivo. Nanoparticulele de argint au arătat o citotoxicitate dependentă de doza față de celulele DLA, prin activarea enzimei 3-caspază, ceea ce a condus la apoptoza (moartea programată a) celulelor respective.
Nu s-a semnalat apariția toxicității acute (convulsii, hiperactivitate) sau cronice (creștere în greutate, modificări ale parametrilor sângelui).
Nanoparticulele de argint au crescut în mod semnificativ durata de viață (timpul de supraviețuire) cu circa 50%, față de grupurile de control (netratate cu nanoparticule de argint). Totodată, ele au determinat scăderea cu circa 65% a cantității de fluid ascitic în cazul șoarecilor purtători de tumori, readucându-le astfel greutatea la normal. Analiza histopatologică a fluidului ascitic a arătat totodată o reducere a numărului de celule DLA în cazul șoarecilor tratați cu nanoparticulele de argint.
